25 Noiembrie. Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii

25 Noiembrie.

Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeii

„Violența asupra femeii”: Durerea nu trece dacă taci

Durerea loviturii. Durerea umilinței. Durerea iubirii și încrederii care au fost. Te lovește omul de lângă tine ca un străin. Ce te mai ține alături de el? Ce-l ține pe el alături de tine? După prima palmă, după durere, ce mai urmează? Un lung șir de lovituri și dureri.

Statistica e rece și ea. Ca o palmă. Nu ne dă nicio speranță. Încă primează mentalitatea că bătaia e ruptă din rai și că femeia trebuie să fie supusă bărbatului până la moarte. Violența domestică este „cea mai democratică infracțiune”. Nu există un anumit tip de familie în care se întâmplă acest lucru. Nu există un anumit tip de femeie căreia i se întâmplă. O femeie din 10 este afectată de violența domestică în fiecare an, neținând cont de vârstă, statutul civil, etnie, religie sau trecutul socio-economic. Practic, o femeie este bătută la fiecare 30 de secunde, adică aproape 1,2 milioane de românce cunosc violența domestică.

Numărul este îngrijorător, însă trebuie să ținem cont că nu reflectă întreaga realitate, pentru că ne referim doar la cazurile care sunt raportate. Și mai dureros este că sub 1% din femeile agresate intră în statisticile oficiale, pentru că nu depun plângere împotriva agresorului.
Fenomenul poate căpăta proporții colosale fără a avea un număr exact al femeilor care sunt victimele violenței domestice și pentru faptul că multe dintre ele aleg să tacă.

Avem de purtat o luptă grea: avem de schimbat mentalități. 8,5% dintre români cred că violenţa domestică este întâlnită doar în familiile sărace, iar 15,3% că este întâlnită doar la oamenii needucaţi, conform unei analize ISOP. Româncele tac și rabdă, dar fenomenul este de amploare.
Violența împotriva femeilor este influențată de factorii socio-culturali și educaționali.

Mai grav este că mai mult de jumătate din români (aproape 60%) tolerează comportamentele violente din familie și chiar le consideră justificate. De aceea am ajuns ca în perioada 2004-2011 să vedem înregistrate 82.000 cazuri de violenţă excesivă şi 800 decese.

Situația la nivel european și mondial:

O femeie din 4 este victimă a violenţei domestice la un moment dat în viaţă. Între 6% şi 10% din populaţia feminină a Europei este afectată de violenţa domestică în decursul unui an, conform Eurobarometrului din anul 2010.

Peste 35% din femeile din întreaga lume suferă violenţe fizice sau sexuale de-a lungul vieţii, de obicei din partea partenerilor bărbaţi, conform Raportului Organizației Mondiale a Sănătății din anul 2013 pe un eșantion de 81 de țări.

La nivel mondial, o femeie din 3 este agresată de partenerul său.
38% dintre crimele asupra femeilor sunt comise de partenerii lor.

În Europa, peste 27% dintre femei suferă violenţe sexuale sau fizice. În Africa, procentul este de peste 45%. Chiar şi în ţările bogate, violenţa împotriva femeilor este semnificativă, cu peste 23 de procente.

42% dintre femeile supuse actelor de violență, sunt rănite şi ajung în atenţia sistemului de sănătate. Ele ajung de cele mai multe ori la spitale, şi aceasta este prima ocazie în care violenţa domestică poate fi detectată.

Femeile cu un nivel mai ridicat de educație sunt mai puţin predispuse la violenţă, în aceeaşi situaţie aflându-se şi femeile care muncesc. 55% dintre femeile care au fost abuzate fizic de către parteneri nu au contactat niciodată poliţia, autorităţile, adăposturile sau centrele de consiliere pentru a cere ajutor, conform unui studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, desfăşurat pe un eşantion de 24.000 de femei din 10 ţări.

Toleranţa la adresa acestui tip de atacuri trebuie să fie oprită.

Agresorul utilizează diferite tactici pentru a obține puterea:

Copiii pe post de pioni;

Constrângere și amenințări;

Negare și cenzură;

Abuzul economic;

Abuzul emoțional;

Intimidare;

Izolare.

E important să știm că avem lângă noi instrumentele de care ne putem folosi:

Pe 8 martie 2012 a fost promulgată legea împotriva violenţei în familie. Avem pentru prima dată o lege care defineşte clar formele de manifestare a violenţei în familie. Femeile se pot proteja în fața amenințărilor de orice fel, se pot feri de controlul banilor, de izolarea de prieteni și familie sau de orice altă formă de agresiune.

Este introdusă în lege instituţia ordinului de protecţie. Agresorul poate fi evacuat temporar din locuință sau îi este interzis orice contact cu victima.
Prima măsură la îndemâna victimei este solicitarea către instanță a unui ordin de protecție, care poate fi obținut în aceeași zi. Ordinul este valabil 6 luni și îl poate scoate pe agresor din casă cu forța.

E important să știm că cineva ne înțelege:

De la începutul anului până în prezent la asociația ANAIS (asociație umanitară care protejează victimele violenței) au apelat peste 70 de femei.
În martie 2013, la doar 4 luni de la inaugurarea Centrului de asistență pentru mamă și copil din București, numărul cazurilor de violență domestică raportate au crescut.
În București au fost depuse 140 cereri de obținere a ordinului de protecție la instanțele judecătorești. Dintre acestea, au fost admise 46 de ordine de protecție (33% din totalul solicitărilor), 38% au fost respinse.

Violența împotriva femeii este una dintre cele mai întâlnite încălcări ale drepturilor omului. Ai dreptul să nu fi agresată așa cum ai dreptul să respiri. Durerea nu trece dacă taci.

Nu e normal să fii împinsă, lovită, amenințată sau insultată, umilită, învinovățită, izolată de prieteni și de familie, lipsită de accesul la bani sau împiedicată să iei decizii importante. Și mai ales, nu e normal ca aceste lucruri să se întâmple în familie.

sursa – http://www.andreeapaul.ro/proiecte/violenta-asupra-femeii-durerea-nu-trece-daca-taci/