Dacă vrei să transformi lumea, iubeşte o femeie. Pur si simplu minunat!

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie – iubeşte-o cu adevărat!

Găseşte-o pe cea care îţi cheamă sufletul, nu opţiunea raţională. Aruncă-ţi lista de preferinţe, doar aşează-ţi urechea pe inima ei şi ascultă. Ascultă numele, rugăciunile, cântecele tuturor creaturilor […] Ascultă cântecul lor nostalgic urcând înapoi spre Cel care le-a dat viaţă. Dacă încă nu ai auzit şi numele tău, înseamnă că nu ai ascultat suficient. Dacă ochii tăi nu s-au umplut de lacrimi, dacă nu te-ai închinat la picioarele ei, înseamnă că nu te-ai întristat niciodată fiind aproape de a o pierde…

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie – o singură femeie, dincolo de tine însuţi, dincolo de dorinţă şi raţiune, dincolo de preferinţele tale masculine pentru tinereţe, frumuseţe şi varietate şi dincolo de conceptele tale superficiale despre libertate. Ne-au fost date atâtea opţiuni încât am uitat că adevărata eliberare vine din verticalitatea în chiar centrul ardent al sufletului şi din topirea rezistenţei noastre în faţa iubirii. Nu există decât unica Zeiţă. Priveşte în ochii ei şi vezi – vezi cu adevărat dacă ea este cea care te străfulgeră din cap până-n picioare. Dacă nu, pleacă! Chiar acum. Nu pierde timpul “încercând”! Să ştii că decizia ta nu e din cauza felului în care este ea, deoarece în esenţă nu este vorba despre “cu cine”, ci “când” alegem să ne abandonăm.

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie!

Iubeşte-o pe viaţă – dincolo de frica ta de moarte, dincolo de frica de a fi manipulat de Mama din capul tău. Nu-i spune că eşti gata să mori pentru ea, spune-i că eşti gata să TRĂIEŞTI cu ea, să plantezi copaci împreună cu ea şi să-i priviţi crescând. Fii eroul ei spunându-i cât de frumoasă este în maiestuoasa ei vulnerabilitate, ajutând-o să-şi amintească în fiecare zi că ea este Zeiţă, prin adoraţia şi devoţiunea ta. Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie în toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei, iar ea îţi va vindeca dualitatea minţii şi jumătatea de inimă care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău – care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi, ceva care să dea sens vieţii tale.

Bărbatul nu mai are nevoie de opţiuni. Ceea ce bărbatul are cu adevărat nevoie este Femeia, Calea Femininului, a Răbdării şi Compasiunii, a non-căutării, a non-acţiunii, a respiraţiei într-un singur loc şi a cufundării în adânc a rădăcinilor suficient de puternice pentru a ţine laolaltă Pământul atunci când planeta albastră îşi scutură cimentul şi oţelul de pe suprafaţa sa. Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie, o singură femeie! Iubeşte-o şi protejeaz-o ca şi cum ea ar fi ultimul potir sacru. Iubeşte-o prin frica ei de abandon pe care ea o întreţine pentru întreaga umanitate. Nu, rana nu este doar a ei să o vindece. Nu, ea nu este slabă în codependenţa ei.

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie până la capăt, până când ea va crede în tine, până când instinctele ei, viziunile ei, vocea ei, arta ei, pasiunea ei, sălbăticia ei se reîntorc la ea – până când ea devine o adevărată forţă a iubirii, mai puternică decât toţi demonii mediei politice care urmăresc să o devalorizeze şi să o distrugă.

Dacă vrei să transformi lumea, renunţă la cauzele tale aparent măreţe, la armele şi semnele tale de protest. Renunţă la războiul lăuntric, la mânia ta îndreptăţită şi iubeşte o femeie, dincolo de străduinţa ta pentru măreţie, dincolo de căutarea tenace a iluminării.

Dacă vrei să transformi lumea… iubeşte o femeie până în profunzimile umbrei tale, până la cele mai înalte tărâmuri ale Fiinţei tale, înapoi la Grădina unde ai întâlnit-o prima oară, la poarta tărâmului de curcubeu unde aţi pătruns împreună ca Lumină, ca Unul, până la punctul fără de întoarcere, până la sfârşiturile şi începutul unui nou Pământ….

sursa – https://drumuricatretine.wordpress.com/2013/03/07/daca-vrei-sa-transformi-lumea-iubeste-o-femeie/

Fricile omului. Cele mai cunoscute fobii. Foarte interesant.

Top 10 fobii – de ce ti-e frica, nu scapi!

Nu mergi cu liftul, cu metroul si nici nu cobori vreodata la subsolul blocului, in spatiile acelea stramte unde ti se pare ca te striveste tavanul? O iei la fuga, tipand, cand dai cu ochii de vreun paianjen? Nu suporti sa vezi serpi nici macar la televizor? Fel de fel de fobii – spaime exagerate, nejustificate de vreun pericol real, resimtite sub forma unei anxietati puternice si exteriorizate prin manifestari intense, de genul unor adevarate atacuri de panica – bantuie vietile a surprinzator de multi oameni.

Unele sunt rar intalnite: teama de barbi (de oamenii cu barba, adica; se numeste pogonofobie), de flori (antofobie) sau de obiecte din sticla ori cristale (cristalofobie). Altele, insa, sunt destul de frecvente, cum sunt variatele tipuri de zoofobii (frica de diverse animale).

E interesant ca, in ciuda faptului ca spaimele resimtite sunt irational de puternice, in unele cazuri (in special cand e vorba despre zoofobii) oamenii de stiinta au gasit explicatii care suna rezonabil si care tin de evolutia speciei umane.

Unele fobii, precum o frica panicarda de clovni (coulrofobie), sunt destul de obisnuite la copii, dar in mod normal dispar la maturitate; sunt rari adultii care resimt o astfel de teama. Exista si oameni care sufera de mai multe fobii (afectiune descrisa drept polifobie).

Dar care sunt cele mai obisnuite temeri groaznice ale oamenilor (adulti), cele mai raspandite fobii in lumea occidentala? Iata 10 dintre cele mai comune, conform unei liste intocmite de publicatia Live Science.

1. Frica de dentist

La drept vorbind, prea putinor oameni le place sa aiba de-a face cu medicii si cu sistemul sanitar dar, de aici si pana la la atacuri de panica sau spaime de neinvins fata de doctori si si proceduri medicale, e cale lunga. Au fost descrise mai multe tipuri de fobii din acesta sfera, precum frica de spital (nosocomefobia), de injectii (trypanofobia) sau o repulsie la ideea de a merge la doctor, in general (iatrofobie), dar nici una nu pare asa de raspandita precum frica de stomatolog (de fapt, nu de bietul doctor, in sine, ci de ceea ce ne face): odontofobia.

Teama de dentist se poate manifesta cu diferite intensitati si nu orice repulsie inseman fobie; pana la urma, e de inteles ca nu-ti place ideea de a sta cu gura cascata, in vreme ce un strain umbla pe acolo cu diverse instrumente metalice taioase ori abrazive – te simti neajutorat si vulnerabil; cu alte cuvinte, te simti in pericol. Dar, in cazul fobiilor adevarate, simpla idee de a merge la dentist sau sunetul „acela” al frezei dentare, care parca iti sfredeleste creierii, sunt uneori de ajuns pentru a le declansa „odotofobicilor” un atac de anxietate, cu palpitatii si transpiratii reci. Din cauza acestei fobii, cei afectati refuza sa mearga la stomatolog, cu consecinte nefaste asupra sanatatii lor, si ajung la dentist doar atunci cand durerea e asa de cumplita, incat devine mai greu de suportat decat frica.

Totusi, exista metode pentru depasirea acestei fobii, metode care merg de la o buna comunicare cu dentistul pana la hipnoza sau acupunctura.

2. Frica de caini

O zoofobie destul de raspandita, teama de caini (cynofobia) se dezvolta, de obicei, ca urmare a faptului ca persoana a fost, la un moment dat, muscata de un caine sau a asistat la un atac de acest fel asupra altcuiva. Dar exista si oameni care se tem de caini pur si simplu pentru ca stiu ca acestia pot musca.

Acum, sa eviti sa te apropii prea mult de un caine necunoscut e ceva cat se poate de rezonabil; despre cynofobie se poate vorbi nuimai atunci cand e vorba despre o frica extrema de orice exemplar canin, fie el un pekinez blanos, cat o minge, sau un dog german cat un vitel.

Tratamentul acestei fobii – destul de suparatoare, avand in vedere numarul mare de caini pe care ii intalnim zilnic, chiar si in orase – se face, in general, prin obisnuirea treptata cu prezenta cainilor, sub supravegherea unui specialist.

3. Frica de zbor

Multa lume se teme de zbor, de pierderea contactului linistitor cu pamantul. In vremurile contemporane, acesta frica se exprima, cel mai adesea, prin frica anxioasa de a calatori cu avionul (aviofobie).

Totusi, aviofobicii nu sunt toti la fel. Unii se tem cu adevarat de zbor, de desprinderea de pamant – de fapt, se tem de ideea prabusirii, de gandul de a muri intr-un accident de avion – desi, statistic vorbind, riscul de a muri intr-un accident de avion e foarte mic in comparatie cu riscul de a muri intr-un accident rutier.

Altii sunt, de fapt, claustrofobici; acestia se tem de spatiile stramte, iar teama lor se declanseaza inevitabil la intrarea in spatiul limitat si inghesuit din interiorul unui avion.

Obligati sa zboare cu avionul, multi dintre aviofobici prefera sa recurga la medicamente tranchilizante sau sa se „tranchilizeze” cu cateva pahare de alcool, solutie care are riscurile ei. In ultimul timp, s-au inregistrat succese importante in tratarea acestei fobii prin metode ce implica realitatea virtuala si alte forme de terapii cognitiv-comportamentale.

4. Frica de tunet si fulger

Exista si oameni care se tem de ceata, de ploaie si de ninsoare; spectrul tulburarilor care implica o teama maladiva de vreme, de aspectele meteorologice, e destul de larg, dar teama de manifestarile violente ale naturii – tunete, fulgere – e de departe cea mai raspandita (si se numeste brontofobie sau keraunofobie).

In realitate, numerosi oameni (aproape trei sferturi dintre americani, de pilda) resimt o oarecare anxietate in timpul unei furtuni violente. Interesant e faptul ca multi se simt jenati de acesta teama si, adesea, ea ramane nemarturisita.

Dar, in cazul adevaratilor fobici, manifestarile de spaima declansate de bubuitul tunetelor nu prea pot fi ascunse.

Specialistii recomanda, pentru a stapani problema, o combinatie de informare serioasa, sprijin din partea celorlalti si exersare a unor tehnici de depasire a anxietatii.

5. Frica de intuneric

Comuna la copii (care se tem de tot felul de creaturi sau intamplari infricosatoare, ce ar putea aparea odata cu bezna), teama de intuneric trece in randul fobiilor (nyctofobie) atunci cand persista si la varsta adulta (ceea ce se poate intampla daca a ramas netratata in copilarie) si cand anxietatea atinge niveluri extreme, intunericul producand teroare si adevarate atacuri de panica.

6. Frica de inaltime

Pana la urma, aceasta teama nu pare intrutotul nerationala – e destul de firesc sa ne fie teama atunci cand ne aflam la o mare inaltime si avem impresia ca bariera dintre noi si abis nu e foarte solida. De vreme ce o cadere de la inaltime se poate solda cu rani grave, invaliditate sau chiar moarte, incercam poate, in acest fel, sa ne ferim de pericol.

Dar, in cazul adevaratei fobii de inaltimi (acrofobie), se pare ca persoanele afectate percep inaltimea ca fiind mult mai mare decat este, de unde si reactia lor exagerata. Intr-un experiment, participantilor li s-a cerut sa estimeze inaltimea unei cladiri intai privind-o de la sol, apoi privind de pe acoperisul acesteia. Celor care resimteau cel mai puternic nivel de anxietate constructia li s-a parut cu cca. 3 metri mai inalta atunci cand au privit-o de jos si cu 12 metri (!) mai inalta decat in realitate, atunci cand s-au aflat pe acoperis -diferente disproportionat de mari, in comparatie cu participantii care nu manifestau acrofobie.

7. Frica de alti oameni

E uimitor cat de multi oameni intra in panica, transpira, au o senzatie de greata si ameteala (uneori chiar lesina!) atunci cand sunt pusi in fata situatiei de a vorbi in fata unei adunari. Cei mai multi dintre noi au emotii la ideea confruntarii cu un public; fobia, insa (sociofobie, in cazul acesta, sau anxietate sociala), se defineste prin prezenta unor manifestari cu adevarat intense si, in cazurile cele mai grave, prin repulsia fata de prezenta oricarei persoane, cu exceptia membrilor apropiati ai familiei.

Inca putin inteleasa si, de aceea, mult studiata, aceasta fobie apare, de obicei, inca din copilarie/adolescenta, de obicei in jurul varstei de 13 ani. Cu rabdare si antrenament, cu sprijin din partea anturajului si apeland la ajutorul unui terapeut, poate fi depasita, reducandu-se anxietatea incercata in prezenta altora la un nivel suportabil.

8. Frica de spatii amenintatoare

Unii de tem de spatiile aglomerate, pline de lume (agorafobie), altii de spatiile foarte stramte, precum liftul sau camara (claustrofobie); oricum, in perceptia celor afectati, e vorba despre spatii din care ar fi greu sa iesi, sa scapi – de ce anume sa scapi, ce pericol pandeste, asta, de multe ori, nici macar fobicul respectiv nu stie.

Uneori e vorba chiar de fobii mai specifice, precum cea de a traversa un pod.

In formele cele mai dificile, aceste fobii sunt de-a dreptul invalidante, in sensul ca limiteaza libertatea de miscare a persoanelor afectate; acestea pot ajunge sa evite activitati dintre cele mai obisnuite, refuzand, de pilda, sa mearga la cumparaturi, sa calatoreasca intr-o masina sau cu mijlocele de transport in comun sau, pur si simplu, sa iasa din casa.

9. Frica de paianjeni

Oamenii de stiinta vorbesc, in acest caz, despre o fobie dezvoltata ca mod de aparare, in cursul evolutiei. Printre paianjeni se intalnesc cele mai multe nevertebrate terestre veninoase, incomparabil mai multe decat printre insecte, de pilda, asa ca nu e de mirare ca oameni care n-au nici o problema cu gandaci sau alte goange se tem, totusi, de paianjeni (arahnofobie).

Teama acesta e mult mai des prezenta la femei decat la barbati (chiar de la varste foarte mici) fapt pe care cercetatorii il explica prin diviziunea muncii practicata pe vremea cand oamenii traiau ca vanatori-culegatori: femeile – in a caror sarcina cadea „culesul’ – aveau deseori de-a face cu paianjeni, in cursul activitatii lor de zi cu zi. Au invatat, astfel, ca paianjenii ar putea reprezenta un pericol – pentru ele si copiii pe care ii aveau permanent in grija – si au ajuns sa se teama de ei si sa-i evite.

10. Frica de serpi

Si acesta fobie pare una „de supravietuire”, altfel nu s-ar explica de ce e atat de raspandita. Pe vremea cand au aparut primii oameni, Pamantul era deja plin de serpi (la ora actuala se cunosc aproape 3000 de specii) dintre care multi erau veninosi. Asadar, serpii puteau fi o amenintare serioasa, iar oamenii au invatat de timpuriu sa se fereasca de ei. Ar fi de inteles, astfel, de ce unii se sperie de serpi chiar daca ii vad doar intr-o poza ori la televizor; fobia de serpi o au multi oameni care nici n-au vazut vreodata un sarpe in realitate.

Intr-un experiment foarte interesant, participantii – adulti si copii – au trebuit sa detecteze imaginea unui sarpe printr-o multitudine de alte imagini ale unor elemente din natura. Si toti au reusit sa detecteze sarpele mai rapid decat alte subiecte – flori, broaste sau omizi. Cercetatorii cred ca acesta abilitate (poate dobandita in cursul evolutiei) de a repera rapid un sarpe in peisaj i-ar fi ajutat pe stramosii nostri sa supravietuiasca si tot ea ar sta la originea acestei fobii (ofidiofobia), una dintre cele mai raspandite din cate exista.

sursa – http://www.descopera.ro/stiinta/6085455-top-10-fobii-de-ce-ti-e-frica-nu-scapi

Capcana de soareci. O poveste cu o morală ce te va pune pe gânduri…

Capcana de soareci.

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.

„- Oare ce se afla acolo?” se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.

Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.

„- Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!”

Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:

„- Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie”.

Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: „Este o capcana pentru soricei in casa!”

Porcul a fost impresionat, dar a raspuns:

„- Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare”

Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: „Este o capcana pentru soricei in casa!”

Vaca i-a raspuns:

„- Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel”

In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana.

In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana.

Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.

Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.

Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina. Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.

Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.

Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.

Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete…

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.

sursa – http://caietulcuarticole.blogspot.ro/2012/06/

Casa celor 1000 de oglinzi. Povestioară cu tâlc.

Casa celor 1000 de oglinzi

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze.

Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada.

Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit:

“Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”.

In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat.

O data iesit afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata”.

Morala: Toate chipurile sunt oglinzi.

Viata m-a invatat ca:

– lumea este amabila, daca eu sunt amabil;

– ca persoanele sunt triste, daca eu sunt trist;

– ca toti ma iubesc, daca si eu ii iubesc;

– ca toti sunt rai, daca eu ii urasc;

– ca exista fete zambitoare, daca eu le zambesc;

– ca exista fete amarate, daca eu sunt amarat;

– ca lumea este fericita, daca eu sunt fericit;

– ca lumea se supara, daca eu ma supar si ca exista persoane recunoscatoare, daca eu sunt recunoscator.

Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.

Unicul motiv ca sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit. Dumnezeu este electricitatea, dar becurile suntem noi!

Bucura-te! „Ziua de azi este o zi speciala deci, traieste-o ca atare!”

sursa – http://www.agendainvatatorului.ro/clasa-i/dezvoltare-personala/casa-cu-o-mie-de-oglinzi–119

10 lucruri mai puţin ştiute despre Mihai Eminescu. Interesant!

10 lucruri mai puţin ştiute despre Mihai Eminescu.

Viaţa marelui poet naţional Mihai Eminescu a rămas o sursă inepuizabilă de teorii şi polemici. Dincolo de opera sa inegalabilă, există multe aspecte din viaţa sa mai puţin cunoscute publicului larg.

Astăzi, vă prezentăm 10 lucruri mai puţin cunoscute despre viaţa lui Mihai Eminescu.

1. A scris poezii până în ultimele clipe ale vieţii

În ciuda problemelor sale de sănătate, Mihai Eminescu a scris poezii până în momentul morţii. Când a fost dus la autopsie, halatul în care murise poetul a fost luat de admiratorii săi. Într-unul dintre buzunare se afla un mic carneţel. Pe acesta erau scrise ultimele sale poezii: Viaţa si Stele în cer.

2. A murit într-un halat ponosit, încuiat într-un salon

Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, se stingea în Sanatoriul de Boli Mintale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, poetul Mihai Eminescu. Moartea nu i-a fost pe măsura creaţiei. A decedat într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în ”celula” sa din spital. Cu doar câteva minute înainte de a trece în nefiinţă, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral. I-a şoptit medicului de gardă care-i băga prin vizetă paharul cu lapte: ”sunt năruit”. S-a întins pe pat şi la scurt timp a murit.

3. Muza din spatele poeziei „Pe lângă plopii fără soţ”

În vremea în care Eminescu a scris poezia „Pe lângă plopii fără soţ”, era indragostit de Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca şi verisoara lui Caragiale. Prietenă cu Maiorescu, ea venea adesea pe strada Mercur nr.1, unde se ţineau seratele literare. Acolo a cunoscut-o Eminescu şi s-a îndrăgostit de ea. Cleopatra avea casă pe strada Cometa nr.l6, o stradă cu plopi, pe care Eminescu i-a numarat şi a observat ca îi da un număr fără soţ.

4. Îşi speria tatăl cu şerpi

În copilăria sa, Mihai Eminescu (pe atunci Eminovici) obişnuia să îşi sperie tatăl într-un mod bizar. Mergea în pădure să prindă serpi şi-i punea de vii în apropierea casei sale. Apoi îşi chema tatăl să vada „ce pasăre a prins” şi stătea deoparte râzând când bărbatul dădea cu ochii de reptile.

5. A urât matematica

Mihai Eminescu nu a suportat niciodată matematica, fiind o materie cu care nu se împăca deloc. “N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să ştiu tabla pitagoreică, tocmai pentru că nu se pusese în joc judecata, ci memoria! Şi, deşi aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăţa deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt ştiintele cele mai grele de pe faţa pamantului”, se enţionează în “Viaţa lui Mihai Eminescu”, de George Calinescu.

6. Pasionat de fotbal şi înot

Una dintre pasiunile sportive din tinereţea lui Eminescu a fost fotbalul. Cunoscuţii poetului spuneau că îi plăcea să joace fotbal şi că avea reale calităţi pentru jocul cu mingea. Fotbalul l-ar fi deprins de la Aron Pumnul profesorul său din perioada adolescenţei când era elev la Cernăuţi. Cu toate acestea, sportul la care se spune cu siguranţă că Eminescu excela era înotul. Poetul era un foarte bun înotător, capabil chiar de mişcări acrobatice şi trucuri în apă. Şi-a făcut ucenicia de înotător scăldându-se în bălţile cu stuf de la Ipoteşti încă din fragedă copilărie. A continuat să înoate şi la Cernăuţi unde, spune Călinescu, şi-a făcut o formă fizică de invidiat.

7. A vrut să se călugărească

Pe 23 iunie Eminescu a cerut lui Maiorescu să intre la o mănăstire din Bucureşti şi să fie acceptat în rândurile călugărilor. ” Pe 23 iunie 1883, când poetul era „stricat cu toată lumea”, ştiind că nu mai e cale de salvare pentru el şi când Maiorescu proiecta o viitoare „internare” la sanatoriu, Eminescu a dat semnalul călugăririi. Dar ce notează Maiorescu? „Foarte excitat, sentiment al personalităţii exagerat, vrea să se călugărească, dar să rămână în Bucureşti”, scria eminescologul Theodor Codreanu în lucrarea sa ”Eminescu şi mistica nebuniei”. La ce mănăstire şi-ar fi dorit Eminescu să se călugărească, nu ştie însă nimeni.

8. Citea cu voce tare

Eminescu citea cu glas tare ceea ce îi plăcea, mai ales poeziile. Când scria, se plimba prin cameră, declama, bătea cu pumnul în masă, făcea gălăgie şi se lua la harţă cu toată lumea care îl întrerupea.

”Îi băteam în perete, el stingea lumânarea şi se liniştea, dar era de rea credinţă şi nu se culca. Aprindea din nou lampa şi începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el şi îl rugam să mă lase să dorm. Eu eram din ce în ce mai stăruitor şi el se făcea tot mai îndărătnic şi zicea că abuzez de afecţiunile lui şi-l terorizez”, scria Ioan Slavici despre prietenul său din perioada în care convieţuiau. În opinia sa, îndărătniciile lui Eminescu au fost primul semn al bolii de nervi care avea să-l distrugă.

9. Se încuia în cameră, zile şi nopţi întregi, ca să citească

În zilele şi nopţile în care Eminescu se încuia în cameră pentru a citi, nimeni nu putea să-i tulbure liniştea. Uita noţiunea timpului şi mai ales a lucrurilor gospodăreşti. Nu acorda atenţie nevoilor personale şi aceasta a fost, în opinia lui Slavici, cel mai mare păcat al geniului distrus timpuriu.

”Nu mai ajungea nimeni să-i dereticească sau să-i măture prin casă, nici să-i perie hainele sau să-i cureţe ghetele. Răpus de oboseala, el dormea adeseori îmbrăcat şi hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenită şi nelăută i se făcea cocoloş. Barba şi-o uita nerasă şi fiindcă-l supărau ţepii ei, lua biceagul şi pierdut în gânduri sau adâncit în lectură şi-o scotea fir cu fir încât îi rămâneau pete pete-n faţă. Când nu mai putea să o ducă aşa, schimba locuinţa, îşi cumpăra haine şi albituri noi, se rădea şi iar se simţea bine”, mai povestea Slavici despre prietenul Eminescu.

10. Salutul lui Eminescu: „Trăiască naţia!”

Printre lucrurile mai puţin cunoscute despre Eminescu se numără şi formula sa originală de salut, dar şi modul cum ştia să le răspundă prietenilor. Cu oricine se întâlnea, Eminescu îl saluta cu „Trăiască naţia!”. „Poetul era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său strârnea, de obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi spuneau ei «Trăiască naţia!». El răspundea atunci răspicat: «Sus cu dânsa!».

 

sursa – http://adevarul.ro/locale/vaslui/10-lucruri-mai-putin-stiute-despre-mihai-eminescu-saluta-marele-poet-romanilor-si-a-gasit-sfarsitul-1_587b33d35ab6550cb872e8a9/index.html

Ce spune culoarea părului tău despre tine?

Ce spune culoarea parului tau despre tine?

Par blond

Persoanele care au parul blond sunt tandre, sensibile si fragile. De cele mai multe ori, realitatea este prea dura pentru aceste femei si de aceea ele prefera sa se retraga intr-un univers interior, deosebit de melancolic dar si romantic. Persoane visatoare, ele trebuie protejate de activitatile grele sau periculoase. Au nevoie de multa sustinere, devenind in acest caz foarte eficiente in munca lor.

Usor delicate dar si sincere, sunt mereu cu cele mai bune intentii care vin din inima.

Culoarea lor preferata este albul, toate celelalte preferinte vestimentare legandu-se strans de aceasta culoare. O culoare care simbolizeaza puritatea, lumina dar si pacea.

Blondele cu tenul alb sunt foarte dragastoase cu copiii si vor deveni niste mame excelente, surori de caritate, educatoare. Blondele cu tenul inchis (desi sunt foarte rare) dovedesc foarte multa putere de munca si un dinamism extraordinar, putand deveni secretare model.

Sotii ideali pentru blonde sunt brunetii cu ochi de culoare inchisa si mai inalti decat ele.

Par brunet

Brunetele sunt persoane serioase, sobre, foarte capabile din punct de vedere profesional si deosebit de pasionale si posesive pe plan sentimental si erotic. Ele dau dovada de competenta, putere de munca, simt dezvoltat al ordinii si disciplinei dar si de devotament. Calitati precum chibzuinta, tactul si perseverenta le ajuta sa obtina numeroase succese in viata. Le plac copiii si ii ingrijesc cu multa dragoste si tandrete. In general sanatatea lor este excelenta.

In vestimentatie, culorile lor favorite sunt negru si rosu, iar linia croielii este cea clasica si sobra.

Brunetele cu tenul deschis sunt foarte bune gospodine, pe cand cele cu tenul inchis sunt ceva mai aspre si mai dure decat celelalte, insa foarte fidele familiei.

Sotii ideali pentru brunete sunt blonzii, in special cei timizi.

Par saten

Satenele sunt foarte dinamice, energice si harnice. Au o usurinta deosebita in a studia, talentele lor fiind in toate domeniile. Foarte prietenoase, le place corectitudinea, dreptatea si lucrurile bine organizate.

In moda au preferinte variate si iubesc culorile vii.

Ele sunt sotiile perfecte, mereu alaturi de soti si cele mai bune colaboratoare pentru ei.

Satenele cu tenul deschis se remarca indeosebi prin blandete, dulceata firii lor si tandrete. Cele cu ochii negri au calitati profesionale pentru orice domeniu intelectual in care ar dori sa profeseze. Cele minione sunt excelente dansatoare.

Sotii ideali sunt brunetii, indeosebi cei seriosi si cultivati.

Par roscat

Femeile cu parul roscat sunt foarte temperamentale, iuti la manie si foarte increzatoare in fortele proprii. Sunt foarte ambitioase si reusesc tot ce isi propun in toate domeniile de activitate. Ele au reputatia unor firi corecte dar si pasionale. Sinceritatea de care dau intotdeauna dovada nu cunoaste limite, fiind uneori greu de suportat pentru ceilalti. In moda adopta nuantele de albastru, verde si negru.

Le plac caii, cainii si masinile.

Roscatele cu tenul deschis sunt extrem de pasionale si rationale, iar cele cu tenul auriu sunt foarte inteligente. Cele cu figura ovala pot deveni foarte bune actrite, in timp ce roscatele cu figura patrata sunt foarte bune sportive.

Barbatii ideali pentru ele sunt brunetii activi si pragmatici, adica cei pe care ii pot admira.

Se potriveste ce spune culoarea parului despre tine?

sursa: zodii.net

Definitiile vietii. Minunat!

1. Viata este ca o samanta. Nu creste decat daca este plantata si hranita.

2. Viata e ca un fluviu. Cu meandre si cascade, ai nevoie sa urmezi calea cea dreapta sau te vei pierde din drumul catre ocean.

3. Viata e ca o cutie cu bomboane de ciocolata. Nu stii niciodata ce vei gasi inauntru.

4. Viata e ca un covrig. E delicios cand e proaspat si cald, dar de multe ori e doar tare. Golul din mijloc este un mare mister, dar fara acesta n-ar mai fi un covrig.

5. Viata e ca si cand ai manca un grapefruit. Prima data e necesar sa decojesti coaja groasa, apoi e nevoie sa musti de cateva ori ca sa te obisnuiesti cu gustul si chiar cand incepeai sa iti placa, te stropeste in ochi.

6. Viata este ca gatitul. Totul depinde de ceea ce adaugi si cum le combini. Cateodata urmaresti o reteta, alteori esti creativ.

7. Viata este ca un puzzle, doar ca nu ai poza de final desenata pe cutie, si nu stii cum ar trebui sa arate. Cateodata, nici nu stii sigur daca ai toate bucatile necesare.

8. Viata e ca o camera cu usi deschise, care se inchid pe masura ce cresti mare.

9. Viata e ca un joc de poker. Dai carti si primesti carti. Jocul include priceperea si norocul. Pariezi, joci la cacealma, ridici miza. Inveti de la cei cu care joci. Cateodata castigi cu o “pereche”, alteori pierzi cu “full”. Dar orice s-ar intampla, e bine sa continui sa joci.

10. Viata e ca un roman. Tu esti autorul si fiecare zi este o noua pagina, cu personaje care apar si dispar.

11. Viata e ca un creion. Poti fi ascutit sau tocit, poti indrepta greseli si poti lasa o urma.

12. Viata e ca o mina. Ai nevoie sa sapi in adancuri ca sa scopi diamantele.

13. Viata este o comedie pentru cei care gandesc si o tragedie pentru cei care simt.

14. Viata e ca un roller coaster. Poti sa tipi de fiecare data cand sari peste un hop sau poti sa iti ridici mainile in aer si sa te bucuri de calatorie.

15. Viata e ca la circ. Practica cu dedicare la fiecare repetitie si vei performa fara greseala in ziua spectacolului.

16. Viata e dificila. Nimeni nu scapa cu viata.

17. Viata e ca o oglinda. Daca te incrunti la ea, se va incrunta la tine. Daca ii zambesti, iti va zambi inapoi.

18. Tragedia in viata nu este ca se termina prea repede, ci ca asteptam prea mult pana incepem sa traim.

19. Viata e ca o gradina. Daca nu te pazesti de buruieni, florile tale cele mai frumoase nu vor putea inflori.

20. Viata este ca o zi de vara. Luminoasa si jucausa dimineata. Calduroasa si intensa la pranz. Linistita si recunoscatoare seara.

21. Viata este ca un meniu de restaurant. Poti comanda orice, atata timp cand esti dispus sa platesti pretul afisat.

22. Viata este ca un dans. Nu te poti bucura daca stai pe margine si nu esti dispus sa te faci de ras pana inveti miscarile.

23. Viata e ca o foaie alba de hartie. O poti mototoli si arunca la gunoi. Poti desena o capodopera. Sau poti compune o poezie de dragoste. Sau poti face un avion. Tu esti creatorul.

24. Viata este ca o gura de aer proaspat. Poti inspira doar putin si superficial. Sau poti inspira cu fiecare celula a ta si te poti bucura ca esti viu.

 

 

Tu ce bagaj porţi în călătoria prin viaţă?

Tu ce bagaj porţi în călătoria prin viaţă?

Au fost odată ca niciodată trei oameni. Fiecare dintre ei purta câte doi saci, unul legat de gât în faţă, şi celălalt atârnat de spate. Atunci când primul om a fost întrebat ce căra în sacii săi, el a spus:

– În sacul din spate sunt toate lucrurile frumoase făcute de prietenii mei şi familia mea. În acest fel, ele îmi sunt ascunse vederii. În sacul din faţă se află toate lucrurile rele care mi s-au întâmplat; din când în când, îl deschid, scot lucrurile rele afară, mă uit şi mă gândesc la ele.

Pentru că se oprea atât de des asupra lucrurilor rele, acest om nu a reuşit să facă nici un progres important în viaţă.

Apoi, cel de-al doilea om a fost întrebat despre ce ducea în sacii săi. El a răspuns:

– În sacul din faţă sunt toate lucrurile bune pe care le-am făcut. Îmi place să le revăd, aşa că adeseori le scot afară pentru a le arăta oamenilor. În sacul din spate păstrez toate greşelile mele, pe care le car tot timpul cu mine. Desigur că sunt grele. Ele îmi încetinesc înaintarea dar, din nu ştiu ce motiv, nu le pot lăsa jos.

Al treilea om a explicat şi el ce avea în sacii săi.

– Sacul din faţă este nemaipomenit. Acolo îmi ţin gândurile pozitive despre oameni, toate binecuvântările de care m-am bucurat, toate lucrurile bune făcute de alţii pentru mine. Greutatea lor nu este nici o problemă. Acest sac este la fel precum pânzele unei corăbii. Nu încetează să mă împingă înainte.

Sacul din spatele meu este gol. Nu este nimic în el. Am tăiat la fundul său o gaură mare. În acest sac pun toate lucrurile rele la care gândesc despre mine sau aud despre alţii. În cele din urmă, ele îmi cad în sac, aşa că nu sunt nevoit să car nici un fel de greutate în plus.

Sursa – http://www.diane.ro/2016/01/bagajul-purtat-in-calatoria-prin-viata.html#more

Iertarea. Care sunt cele 3 persoane pe care trebuie să le iertati negresit.

Iertarea

Există în viaţa voastră trei oameni pe care trebuie să-i ier­taţi, pentru a vă elibera de sentimentele negative de vinovăţie, inferioritate, insuficienţă, faptul că nu sunteţi vrednici, de re­sentimente si mânie. Când veţi ierta si uita de aceste trei persoane, veţi avea un sentiment de eliberare si bucurie, iar viaţa va începe să se deschidă pentru voi, într-un mod minunat.

  1. Primele două persoane pe care trebuie să le iertaţi sunt părinţii voştri.

Indiferent dacă ei mai trăiesc sau nu, trebuie să vă hotărâţi, chiar astăzi, să-i iertaţi pentru fiecare lucru pe care l-au făcut şi care v-a rănit. Trebuie să-i iertaţi pentru fiecare ne­dreptate si pentru fiecare gest urât sau act de cruzime pe care aţi simţit că le-au făcut faţă de voi. Trebuie să vă ridicaţi deasu­pra tuturor suferinţelor din copilărie si să vă eliberaţi de ele, acceptând faptul că părinţii au făcut tot ce au putut ei mai bine cu ceea ce aveau.

Aproape toţi suntem încă supăraţi sau trişti pentru ceva ce unul dintre părinţii noştri, sau ambii, au făcut în copilăria noastră. Multe persoane în jur de 40-50 de ani au încă o stare de disconfort emoţional, pentru că nu şi-au iertat părinţii. O viaţă plină de resentimente este un preţ cumplit de plătit pen­tru ceva care, oricum, nu mai poate fi reparat. În multe cazuri, părinţii noştri nici nu conştientizează ce anume au făcut pentru ca noi să fim încă supăraţi. De obicei, nu-şi amintesc absolut nimic. Dacă le spunem de ce suntem încă supăraţi, ei vor fi adesea surprinşi, deoarece nici măcar nu-şi mai amintesc de evenimentul respectiv.

Numai atunci când vă iertaţi complet părinţii, deveniţi pe deplin şi în totalitate adulţi. Până atunci, în interiorul vostru sun­teţi încă un copil, încă depindeţi emoţional de ei. Numai atun­ci când eliberaţi experienţele nefericite, trăite în copilărie si adolescenţă, puteţi avea o relaţie matură cu părinţii voştri. Pentru majoritatea oamenilor, cei mai buni ani din viaţă alături de părinţi încep în ziua în care îi iartă şi lasă în urmă toate expe­rienţele negative acumulate în perioada cât au stat în casa lor.

2. A doua persoană pe care trebuie să o iertaţi poate fi ori­cine altcineva.

Trebuie să iertaţi necondiţionat fiecare persoană din viaţa voastră, care v-a rănit vreodată, într-un fel sau altul. Tre­buie să iertaţi – fără excepţie – fiecare lucru rău, fără sens, ne­gândit sau crud pe care cineva vi l-a spus sau l-a făcut. Refuzul de a ierta chiar şi o singură persoană poate fi, în sine, suficient pentru a submina, sau chiar distruge, fericirea voastră viitoare. Nu trebuie să vă placă acea persoană. Trebuie doar s-o ier­taţi.

Iertarea este un act perfect egoist: nu are nimic de-a face cu celălalt, are de-a face doar cu pacea voastră interioară, cu fe­ricirea voastră, cu propriul vostru succes şi propriul vostru viitor. Poate cel mai stupid lucru cu putinţă este să fiţi încă supăraţi şi plini de resentimente faţă de o persoană căreia nu-i pasă deloc de voi. După cum a zis cineva: „N-am purtat ranchiună nicio­dată; în timp ce tu porţi ranchiuna, duşmanii tăi dansează”.

Oricare ar fi situaţia, e sigur că v-aţi băgat singuri în ea. Indiferent dacă a fost o afacere, o investiţie, o slujbă sau o re­laţie, voi aţi ales şi aţi luat deciziile care au făcut-o posibilă încă de la început şi e mai mult ca sigur că n-ar fi putut avea loc fără participarea voastră activă. Aţi fi putut-o opri. Aţi fost responsa­bili. Aţi fost liberi să alegeţi şi, din nefericire, aţi ales în mod greşit. Acum, lăsaţi-o să plece.

Chiar dacă nu aţi avut nimic de făcut în privinţa ei, chiar dacă aţi fost o terţă persoană total nevinovată, sunteţi, totuşi, responsabili pentru modul în care reacţionaţi. Sunteţi responsa­bili pentru voi si sentimentele voastre. Sunteţi liberi să decideţi ce faceţi începând cu acest moment – iar cea mai bună tactică dintre toate este să iertaţi.

3. A treia persoană pe care trebuie să o iertaţi este voi înşivă.

Trebuie să vă iertaţi pentru fiecare lucru prostesc sau grav pe care l-aţi spus sau făcut vreodată. Amintiţi-vă că nu sunteţi perfecţi. Faceţi greşeli. Faceţi şi spuneţi o mulţime de lucruri prosteşti, în timpul în care creşteţi şi vă maturizaţi. Dacă ar fi să mai faceţi odată acele lucruri, le-aţi face altfel, însă remuşcările şi regretele pentru greşelile din trecut nu servesc la nimic. Ele sunt semnul unui caracter slab. Remuşcarea este deseori folosită ca o scuză pentru a nu merge înainte. Toţi oamenii înţelepţi au făcut greşeli stupide, prosteşti. Aşa au devenit ei înţelepţi şi maturi. Acum trebuie să vă iertaţi pentru tot.

Iertarea este cheia dezvoltării mentale şi spirituale. Când începeţi să o practicaţi, deveniţi o persoană iertătoare, dovediţi trăsăturile de caracter ale celor mai mari personalităţi care au fost vreodată pe Pământ. Astfel, vă alăturaţi îngerilor.

Actul iertării începe cu procesul îndepărtării tuturor rezi­durilor acumulate de vinovăţie, furie şi resentimente, care hră­nesc sentimentele negative din subconştient. Practicarea regu­lată a iertării de bunăvoie a tuturor, pentru absolut orice gre­şeală, vă face mai calmi, mai buni, mai plini de compasiune şi mai optimişti.

sursa – https://drumuricatretine.wordpress.com/2016/11/19/iertarea-nu-are-nimic-de-a-face-cu-celalalt-are-de-a-face-doar-cu-pacea-voastra-interioara/

Cum sa ai o zi bună sau 8 idei de zile altfel. Care ti se pare cel mai greu de urmat?

Cum sa ai o zi buna…

Nu o sa scriu despre credinta si practici religioase. Dar daca ai zile in care ti se pare ca stai pe loc, ce-ar fi sa incerci sa te cunosti mai bine si sa te pui totodata in pielea altora incercand sa intelegi ce simt si de ce reactioneaza intr-un anumit mod?

Ziua 1. Calmul
Propuneti ca tot ce faci azi sa fie prin prisma celui mai calm om de pe pamant. Nu ai voie sa raspunzi artagos, sa te certi, nu ai voie nici macar sa ridici tonul. Atentie…va fi ziua in care te va scoate din sarite multa lume.

Ziua 2. Acceptarea
Un fel de „Yes day”. Daca cineva iti cere ajutorul, daca primesti o invitatie pe care din avant esti tentat sa o anulezi, daca mama ta iti cere sa o ajuti sa pregateasca muraturile pentru iarna…pur si simplu spune DA, fara sa te gandesti ca un alt program mai interesant era in desfasurare. Bine, e clar ca daca te suna de la banca o sa sari peste „yes day” daR…merita incercata si asta.

Ziua 3. Falimentul
Ziua in care nu cheltui (aproape) nici un leu. Imagineaza-ti ca esti sarac lipit pamantului si NU AI. Pune-ti sandwichuri la serviciu, mergi cu troleul in loc sa dai banii pe benzina (sau pe jos sau cu bicicleta) nu ai voie sa cumperi mancare din oras (mananci ce ai acasa) haine, rimel sau apa minerala.
E acea zi in care probabil vei ramane fara credit pe telefon, iti va scadea glicemia brusc in plin centru sau ti se va termina gelul de dus si hartia igienica…

Ziua 4. Sinceritatea
Nu ai voie sa distorsionezi absolut deloc adevarul.
E ziua in care ti se vor pune cele mai stupide sau cele mai neplacute intrebari pe care in mod normal ai incerca sa le eviti. Ei bine, azi trebuie sa gasesti un raspuns.

Ziua 5. Meditatia (sau rugaciunea pentru crestini)
Alege 3 momente ale zilei in care sa fi singur si sa meditezi cate 20 de minute asupra unei teme care te relaxeaza. In cele 20 de minute trebuie sa respecte principiile meditatiei. Gasesti instructiuni pe net

Ziua 6. Vizitele
Probabil in orasul in care locuiesti sunt cateva obiective pe langa care treci frecvent dar sunt ani de zile de cand nu ai intrat inauntru sau nu te-ai oprit sa le contemplezi. Fosta scoala, o biserica de alt rit, primaria, o statuie despre care nu stii nimic, un muzeu, o clopotnita,o galerie? Astazi te familiarizezi cu lucruri despre care credeai ca stii suficient.
Va fi o zi aglomerata in care probabil ti se va parea ca ai chestii mult mai importante de facut decat sa „pierzi vremea” cu astfel de opriri.

Ziua 7. Surprizele
Fara sa fie ziua cuiva, alege 3 persoane carora sa le faci mici surprize (placute!). Nu trebuie sa fie bunuri materiale simple…poate fi un simplu telefon sau mesaj.

Ziua 8. Jocul
Daca ai copii, azi joaca-te constientizand ceea ce faci . Dedica-te total, bucura-te.
Daca nu ai copii gaseste o alta modalitate de a te juca – remi , fazan, nu te supara frate, monopoly sau „marocco” cu partenerul sau orice alt joc. Jocurile virtuale nu se pun.
Merita incercata aceasta cura in care isi supui Ego-ul si valorifici altruismul din tine.

Dar nu va fi usor. In fiecare ora din zi trebuie sa iti aduci aminte scopul pentru ca temperamentul tau va incerca probabil sa te faca sa renunti.

Dupa ce ati citit tot…care zi vi s-ar parea mai grea?