COLINDELE. Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun.

COLINDELE. Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun

Dintre obiceiurile româneşti, cel care a ajuns aproape să se identifice cu sărbătoarea Crăciunului este colindul de Crăciun. În Ajunul Crăciunului, cete de colindători merg la casele oamenilor cântând ”Bună dimineaţa la Moş Ajun”. Dacă gazda le deschide, copiii primesc nuci, covrigi, colaci, mere sau bani, se arată într-un material Agerpres.

În zilele noastre colindul de Crăciun al copiilor s-a degradat ca semnificaţie, invadând oraşele, mijloacele de transport în comun, unde a căpătat aspect de cerşetorie. În zonele rurale, colindul copiilor păstrează încă frumuseţea şi emoţia de altădată, cetele de colindători mergând pe uliţe şi cântând ”Noi umblăm să colindăm”. În unele zone ale ţării se păstrează tradiţia ca tinerii care colindă să fie îmbrăcaţi în costume populare.

Colindele de Crăciun

Colindele de Crăciun sunt religioase şi laice. Cele religioase sunt colindele Domnului (În drum spre Vitleim, Naşterea Domnului, Vestirea Păstorilor, Închinarea Păstorilor, Pornirea Magilor după stea, Închinarea Magilor) şi colindele Sfinţilor (Colindul Crăciunului, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Ion).

În general, capitolul teologiei creştine, cu puternice influenţe de factură populară, este preferinţa celor mici, mai ales în cântecele de stea, precum ‘Steaua sus răsare’, ‘În oraşul Vifleem’, sau ‘Trei crai de la Răsărit’.

Colindele laice (sau lumeşti) sunt adaptate de colindători la situaţia celor în faţa cărora le cântă, adresându-se unor membri ai familie sau ai comunităţii: colind de copil mic, de fată mare, de flăcău, colindul omului bogat şi milostiv, colind de preot, de cioban, de vânător, de pescar, de marinar, colind de viteaz, de familie, de însurăţel, etc.

Umblatul cu Steaua de Crăciun

Unul dintre obiceiurile cele mai cunoscute ale copiilor colindători este umblatul cu Steaua. Acest obicei evocă momentul în care, la naşterea lui Iisus, pe cer s-a ivit steaua care i-a călăuzit pe magi. Cele mai cunoscute cântece de stea sunt ”Steaua sus răsare”, ”Trei păstori se întâlniră”, ”O, ce veste minunată”, ” În oraşul Viflaim”. Spre deosebire de colinde, transmise de la o generaţie la alta prin viu grai, cântecele de stea au fost culese în cartea lui Anton Pann, care a apărut în numeroase ediţii.

Alt obicei cunoscut este Vicleimul, o formă de teatru popular care semnifică naşterea lui Iisus. Inspirat din literatura bisericească, Vicleimul păstrează detalii din colindatul cu măşti. Altă formă de teatru popular sunt Irozii, în care personajele centrale sunt împăratul Irod, pruncul Iisus, magii.

Umblatul cu capra de Crăciun

Umblatul cu capra este un obicei de Crăciun ce ţine, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Numele acestui obicei variază de la o regiune la alta — cerb în Hunedoara, capra sau ţurcă în Moldova şi Ardeal, boriţă în Transilvania. În Muntenia şi Oltenia capra e denumită brezaia.

Capra este însoţită de o ceată zgomotoasă cu nelipsiţii lăutari care acompaniază dansul caprei, care sare, se roteşte şi se apleacă, în acelaşi timp clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Spectacolul se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a coregrafiei. Cercetătorii presupun că dansul caprei provine din ceremoniile sacre arhaice închinate renaşterii divinităţii.

Primul colind, care se cântă la fiecare casă, în Ajunul Crăciunului, este colindul de uşă sau de fereastră. Prin aceast colind se invocă trezirea rituală a gazdelor, pentru a-i întâmpina pe colindătorii ce le aduc vestea naşterii lui Hristos şi pentru a se pregăti să celebreze marea sărbătoare a Naşterii Domnului: ”Sculaţi, sculaţi, boieri mari/ Florile dalbe/ Sculaţi, voi, români plugari/ Că vă vin colindători/ Noaptea pe la cântători/ Şi v-aduc un Dumnezeu/ Să vă mântuie de rău/ Un Dumnezeu nou născut”. Refrenul ”Florile dalbe”, des întâlnit în poezia colindelor, are astăzi numai o valoare simbolică. Se presupune, însă, că la origine el era o formulă magică, rostită concomitent cu atingerea persoanei colindate cu o ramură înflorită de măr.

Citarea ramurii de măr în colinde, la fel ca şi folosirea ei rituală, avea rostul de a transmite omului calităţi atribuite plantei: energie şi vigoare şi este întrucâtva înrudit cu obiceiul sorcovitului de AnulNou.

După ce colindătorii termină de cântat la fereastră, gazda îi invită în casă. Primul colind pe care îl rostesc aici este colindul de masă, cântat în faţa mesei de Crăciun încărcată cu colaci, nuci, mere şi alte produse tradiţionale. Sensul acestui colind este de a trece belşugul, sugerat prin bogăţia şi varietatea produselor alimentare aşezate pe masă, dintr-un an în altul. Urmează colindul ”cel mare”, adresat gazdei. Ceata colindă apoi, pe rând, pe toţi membrii familiei.

Primul dar oferit colindătorilor este colacul, semn al belşugului. Cel care conduce grupul de colindători mulţumeşte gazdei pentru daruri.

Tradiţii de Crăciun din Ardeal

În Transilvania, în dimineaţa de Ajun copiii, în grupuri de opt, nouă, se adună într-un capăt de sat şi pornesc în alai. Alt grup porneşte din celălalt capăt al satului. Când începe colindul, mai întâi sunt primiţi în casă băieţii, apoi fetele, căci se consideră că este bine să intre în casă întâi parte bărbătească. Gospodarii îi cheamă în curte şi le aruncă un coş cu mere. Femeile aruncă un fel de colăcei numiţi colindreţi şi fructe (mere). La vărsarea fructelor copiii se întrec să le adune. Numele obiceiului diferă chiar în cadrul aceluiaşi judeţ (”Codrea” la Pianul de Jos, ”Bună dimineaţa la Moş Ajun”, la Pianul de Sus, judeţul Alba).

Feciorii colindă după copii. Ei se organizează în ceată, cu două, trei săptămâni înainte. O singură ceată pe sat. Îşi aleg gazda, unde se adună înainte de sărbători să mai înveţe colinde. În frunte merge vătaful mare, mai isteţ şi dintr-o familie înstărită, ales doar pentru sărbătorile de iarnă. Vătaful mare ţine evidenţa câştigurilor şi conduce întreaga ceată. Vătaful mic îl înlocuieşte pe vătaful mare la diferite servicii, ca tocmirea muzicii.

Primul colind se cântă acasă la preot să dezlege postul. Apoi urmează celelalte gospodării din sat. Când ajung în faţa unei case, colindătorii cântă la fereastră, după care gazda îi pofteşte în casă. Şeful colindătorilor întreabă dacă sunt primiţi Feciorii de Crăciun. După ce cântă trei, patru colinde la uşă, cântau: ”Primeşte-ne gazdă-n casă/Şi pune colac pe masă/Lângă colac şi cârnaţi/Şi-o litră de vinars”. Dacă până la terminarea colindului gazda nu deschide uşa, înseamnă că nu te primeşte. Atunci strigă colindătorii: ”Bureţi pe pereţi”.

A doua zi de Crăciun, începe jocul la casa gazdei. Chemătorii sunt împodobiţi cu năframe şi panglici tricolore şi merg la casele fetelor şi feciorilor să-i cheme la horă. A treia zi, feciorii vin cu muzica la biserică, unde se adună toţi tinerii la joc. În a patra zi se ”îngroapă” Crăciunul şi sunt chemate iarăşi fetele la joc.

sursa – https://jurnalspiritual.eu/colindele-si-traditiile-de-craciun/

Cele 12 nopti sfinte. Când încep si ce semnifică ele.

Cele 12 nopti sfinte

In data de 21 decembrie incep cele 12 Nopti Sfinte.

In aceste nopti, cele mai intunecate ale anului, suntem cel mai aproape de Spiritul Solar si aceasta inseamna ca Spiritul Solar, aruncand lumina din interiorul Pamantului, il face translucid si ilumineaza totul dinspre inlauntru, nu cum este mai incolo, atunci cand Soarele lumineaza Pamantul de deasupra, din afara.

Trebuie sa intampinam aceste 12 nopti foarte treji si constienti. Este important ca numai in prima noapte (21 decembrie) sa stam treji pana la ora 1 sau 2 dimineata. In celelalte nopti, daca este posibil, sa se mearga la culcare la o anumita ora; este de o mare importanta sa traim intr-un ritm armonios in aceasta perioada a anului. Daca acest lucru nu este posibil in viata activa, atunci se poate incerca sa se faca launtric aceasta. Cei care nu pot fi tacuti in viata exterioara, sa caute sa fie constienti de sanctitatea perioadei celor 12 Nopti Sfinte. Este important sa se realizeze sarcinile indatoririle zilnice fara a pierde evenimentul din vedere, sacralitatea acestui timp, nepermitand ca nimic nesanatos sau urat sa intre in suflet, ramanand permanent atent si serios cu sine insusi.

De-a lungul acestei experiente cu cele 12 Nopti Sfinte, noi semanam seminte pentru cele 12 luni ale anului care vine. De aceea cele 12 zile sunt importante, de exemplu daca facem greseli in prima zi, noi semanam o samanta care, in prima luna a anului ce vine, va germina negativ in sange.

Trebuie sa incercam sa strabatem cele 12 zile sfinte in mod just, conform Legii (spirituale), pentru ca avem nevoie sa lucram la renasterea noastra spirituala in fiecare an si nu ne putem permite sa pierdem vreun an.

12 nopti magice

Din momentul cand Soarele intra în Capricorn, se marchează inceperea solstiţiului de iarnă si incepând din această noapte se derulează cele 12 nopţi magice în care cele 12 ierarhii spirituale de nivel 3 – Arhaii, ne dăruiesc privilegiul unei ”audienţe” directe. Arhaii sunt ierarhia spirituală a căror manifestare fizică este reprezentată de cele 12 zodii sau constelaţii care formează zodiacul.

Cei 12 Arhai sunt identificaţi sub forma fizică a celor 12 constelaţii: Berbecul, Taurul, Gemenii, Racul, etc…

În fiecare din cele 12 nopţi magice, una din cele 12 zodii ne acordă o întâlnire directă, în care putem aprofunda specificul zodiei respective, putem dezvolta şi amplifica percepţia noastră asupra calităţii zodiei respective sau putem vindeca defectul pe care ni-l evidenţiază zodia.

Dacă vreţi să amplificaţi doza calităţii zodiei respective, inainte de a adormi, meditaţi un minut sau două la specificul zodiei şi rugaţi Arhaiul respectiv să vă dea mai mult din esenţa zodiei respective să vă regleze percepţia în aşa fel încât să ajungeţi la trăirea corectă, justă, a zodiei respective.

Ordinea în care se succed nopţile şi în care ne putem întâlni cu zodiile este următoarea:

Prima noapte, cea din ziua în care Soarele intră în Capricorn, adica noaptea de luni 21 – spre marţi 22 decembrie este noaptea Peştilor. Urmează noaptea de marţi 22- spre miercuri 23 decembrie- noaptea Vărsătorului. Şi tot aşa parcurgându-se în fiecare noapte în sens invers fiecare zodie până la Taur şi Berbec. Ultima noapte este cea a Berbecului.

Vă prezint în continuare o părere despre esenţa specifică fiecărei zodii.
Noaptea – ZODIE – VERB – Esenţa specifică (calitatea sau defectul)

21-22 dec – Peşti – A cunoaşte (spiritual) – cunoaştere spirituală, manifestare spirituală, conştiinţă spirituală

22-23 dec – Vărsător -A cunoaşte(ştiinţific) – originalitate, inventivitate,altruism, lucru în echipă

23-24 dec – Capricorn – A exploata – pragmatism, rigoare, seriozitate, planificare, fire econoamă

24-25 dec -Săgetător – A înţelege – filozofie, religie, artă, simţ estetic, poziţie justă între frumos şi funcţional

25-26 dec – Scorpion – A dori – dorinţă ( a dărui dragoste) corectitudine, promptitudine, spirit justiţiar, pedeapsă

26-27 dec -Balanţă -A echilibra – artă, estetică, abilitate în comunicare, negociere, diplomaţie, interes acordat celorlalţi.

27-28 dec – Fecioară – A analiza(critica) – vânător de greşeli, perfecţionism, corectitudine, critică constructivă,

28-29 dec – Leu – A vrea – arta de a conduce. Să vrei eficienţă şi performanţă pentru tine dar şi pentru ceilalţi.

29-30 dec – Rac – A simţi – simţirea corectă, reală, nealterată, din care rezultă concluzia reală

30-31 dec -Gemeni – A gândi – gândirea vie, activă, constructivă, utilă, practică.

31-1 dec- Taur – A avea – simţul corect al proprietăţii (cât de mult trebuie să am ca să îmi ajungă?)

1-2 dec – Berbec – A fi – afirmarea de sine trebuie să fie o consecinţă, o rezultantă şi nu un scop, sau un obiectiv. Dacă fac ceea ce trebuie, atunci mă voi afirma şi oamenii îmi vor recunoaşte valorea.

Cereţi în noaptea specifică fiecărei zodii să vă ajute să exprimaţi, să manifestaţi constructiv, ceea ce aveţi nevoie, atât cât aveţi nevoie, atunci când aveţi nevoie, din ceea ce reprezintă esenţa specifică acelei zodii.

Cereţi şi veţi primi!
Autor: Al.Nicolici

sursa – http://astrologykom.blogspot.ro/2010/12/12-nopti-magice.html

Povestea bradului de Crăciun. MINUNAT!

Povestea bradului de Crăciun.

In mijlocul padurii, un grup de brazi prieteni isi spuneau vrute si nevrute. Toata ziua crengile lor se intrepatrundeau in bataia vantului si isi impartaseau toate gandurile. Observasera ei ca atunci cand primii fulgi de zapada incepeau sa cada , an de an, apareau oameni care luau din padure pe cei mai mai frumosi dintre ei si se tot intrebau “oare ce se intampla?”.

Intr-un an insa, un brad nu atat de frumos a pierdut “sansa” sa plece. Pentru ca era urat sau asa parea in ochii oamenilor… Si ii era atat de ciuda! El a fost cel care le-a spus printre suspine, ca brazii “frumosi”ajung sa fie impodobiti cu globuri si cristale si stau la caldura in casele oamenilor bogati…Si ca Mos Craciun vine si aseaza cadouri sub ramurile lor si ca sunt tratati cu cinste…iar toata familia oamenilor se aduna in jurul lor si le canta! Dar el, pentru ca e pipernicit si urat, nu poate avea parte de acesta cinste…

Hmm!, se gandi unul din brazii.

“La loc de cinste ? Sa imi cante toata lumea? Sa stau la caldura? Vreau si eu! Cand mai vin oamenii, am sa-mi umflu pieptul si am sa le arat cat de voinic sunt!”

A doua zi , un grup de oameni care alegeau brazi pentru vandut la oras a ajuns in preajma brazilor nostri. Ca un facut, vantul a inceput sa sufle mai tare iar bradul nostru si-a umflat semet pieptul, si-a ridicat varful spre inaltul cerului si a inceput sa scuture zapada de pe el. Unul din oameni l-a observat si le-a facut semn celorlalti, spunand: “Va face bani buni!”

In mai putin de un minut, semetul brad era la pamant. Prietenii lui se uitau la el si il plangeau, il intrebau de ce vrea el sa fie “impodobit” si “la loc de cinste”? dar in timp ce era tarat spre camion, el le striga :”Ar trebui sa uitati de padurea asta in care nimic nu se schimba! Ati fi putut fi la loc de cinste, ca si mine! Eu am sa stau la caldura, iar voi o sa dardaiti de frig!”

Bradul nostru a fost vandut repede, caci era frumos…A ajuns intr-o casa cu multi copii, langa soba. A fost impodobit si Mos Craciun a pus daruri sub poalele lui. Si toata lumea a cantat in jurul lui. Era exact cum a visat ! Visul i se implinise !

Dar… ceva nu era in regula. APA! Nu avea apa! Nu avea nici radacini! La nici o zi dupa ce Mos Craciun a pus cadouri la picioarele lui, primele ace au inceput sa-i cada. Peste alte doua zile, femeia din casa a luat hotararea ca este timpul sa scape de el pentru ca umplea casa cu ace uscate. L-au scos in curte, au inceput sa il taie… iar semetul brad cu o ultima privire aruncata spre grupul de prieteni, a inteles … Este adevarat ca infruntau frigul … dar erau verzi si semeti. Asa cum fusese si el odata…

In viata noastra sunt momente in care suntem literalmente orbiti de globuri (cariera), de cadourile lui Mos Craciun (banii), de cantecele oamenilor (faima), si de un loc cald. Poate ar fi bine ca atunci sa ne aducem aminte ca mai presus de orice avem nevoie de apa (iubire) si radacini (suflet). Cu radacini si apa putem infrunta frigul (viata)…

sursa – http://astrologykom.blogspot.ro/2011/12/bradul-de-craciun.html