10 sfaturi pentru siguranta copiilor in spatiul virtual.

Siguranta copiilor in spatiul virtual: 10 sfaturi

1. Discutati cu copiii despre INTERNET, despre beneficiile si pericolele lui in lumea virtuala.

2. Folositi Internetul impreuna cu copiii, cautati lucruri care sa-i intereseze.

3. Tineti computerul intr-o camera unde il poate folosi intreaga familie.

4. Aratati-va interesul pentru activitatea copiilor dvs. si a prietenilor lor atat on-line, cat si off-line. Stabiliti cu copiii cand si in ce conditii sa foloseasca Internetul.

6. Invatati impreuna mai multe despre folosirea computerului.

7. Invatati copiii sa nu le dea niciodata date personale sau poze celor cu care corespondeaza pe Internet.

8. Controlati activitatea on-line a copiilor astfel incat sa limitati cat mai mult accesul la continuturi nocive sau periculoase pentru ei.

9. Invatati copiii sa nu stabileasca, fara acceptul dvs., intalniri cu persoane pe care le cunosc doar de pe Internet.

10. Atrageti atentia copilului dvs. sa nu spuna nimanui nici o parola, in afara parintilor.

Sursa: Romania libera

Viata ca un joc. Poveste cu tâlc.

Viața ca un joc

Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer. Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.
Curând vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?

Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.
Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!

Locul din avion. Poveste cu tâlc.

O femeie de 50 şi ceva de ani ajunge la scaunul ei dintr-un avion foarte aglomerat şi, văzând lângă cine-i nevoită să stea, cheamă o stewardesă.

“Eu nu pot să stau lângă acest domn negru. Vreau să-mi găsiţi un nou loc.”

Iar stewardesa a răspuns: “Lăsaţi-mă să verific dacă mai avem locuri libere în altă parte a avionului.”

După ce a verificat dacă mai există locuri libere, stewardesa s-a întors

“Doamnă, nu mai avem locuri la clasa economică, dar mai avem un singur loc la first class. Este regula companiei noastre să nu mutăm niciodată un client de la clasa economică la first class, dar văzând că ar fi scandalos să forţăm o persoană să stea lângă o altă persoană neplăcută, căpitanul este de acord să încălcăm de data aceasta regula noastră…

Iar înainte ca doamna noastră să poată spune orice, stewardesa s-a întors spre domnul negru şi i-a spus:
“De aceea, domnule, v-aş ruga să vă luaţi tot bagajul şi să mă urmaţi până la first class. Căpitanul nu vrea să staţi lângă o persoană neplăcută.”

Nu va fie teama de esec. Povestea unui succes.

NU VA FIE TEAMĂ DE EŞEC

Aţi dat greş de multe ori, deşi poate nu vă aduceţi aminte. Aţi căzut atunci când aţi încercat să mergeţi prima dată. Aproape v-aţi înecat atunci când aţi încercat să înotaţi, nu-i aşa? Aţi nimerit de prima oară poarta de fotbal?
Marii campioni sunt de obicei marii învinşi.
R.H.Macy a dat faliment de şapte ori înainte ca magazinul lui din New York să dea lovitura.
Romancierul englez John Creasey a primit 753 de scrisori de refuz înainte să-şi publice cele 564 de cărţi.
Babe Ruth a fost înfrânt de 1.330 de ori, dar a învins de 714 ori.

Nu vă fie teamă de eşecuri. Să vă îngrijoraţi de şansele pe care le pierdeţi când nici măcar nu încercaţi.

ABRAHAM LINCOLN NU A RENUNȚAT.

Probabil cel mai bun exemplu de stăruinţă este Abraham Lincoln. Dacă vreţi să auziţi de cineva care nu a renunţat, el este omul vostru.
Născut în sărăcie, Lincoln a suferit tot felul de înfrângeri toată viaţa lui. A pierdut de opt ori în alegeri, a dat faliment de două ori şi a suferit o depresie nervoasă. Ar fi putut să renunţe de multe ori – dar n-a renunţat şi pentm că nu a renunţat, a deve-nit unul dintre cei mai mari preşedinţi din istoria Americii. Lincoln a fost un campion şi n-a cedat niciodată.

Iată mai jos o schiţă a drumului lui Lincoln către Casa Albă:

1816 Familia lui a fost evacuată din propria sa casă. A trebuit sa lucreze pentru a-i sprijini.
1818 Mama lui a murit.
1831 A dat faliment.
1832 A candidat în alegeri – a pierdut
1832 Şi-a pierdut slujba – a vrut să facă dreptul, dar n-a reusit sa ia admiterea.
1833 A împrumutat nişte bani de la un prieten să înceapă o afacere şi până la sfârşitul anului a dat faliment.Şi-a petrecut următorii 17 ani plătind această datorie.
1834 A candidat din nou pentru alegerile locale – a caştigat
1835 S-a logodit, dar iubita lui a murit şi asta l-a distrus.
1836 A suferit o depresie nervoasă puternică şi a stat în pat timp de şase luni.
1838 A căutat să devină reprezentantul legislaturii de stat – respins.
1840 A căutat să devină Membru în Colegiul Electorilor – respins.
1843 A candidat la Congres – a pierdut.
1846 A candidat pentru Congres din nou – de data asta a câştigat a plecat la Washington şi şi-a luat o slujbă bună. 1848 A candidat pentru realegerea în Congres – a pierdut.
1849 A încercat să obţină un post de demnitar public în statul său – a fost respins.
1854 A candidat pentru Senatul Statelor Unite – a pierdut.
1856 A candidat pentru funcţia de vicepreşedinte al Convenţiei Naţionale a partidului său – a obţinut mai puţin de 100 de voturi.
1858 a candidat din nou pentru Senatul American – a pierdut din nou.
1860 A fost ales preşedinte al Statelor Unite.

„Cărarea era alunecoasă şi anevoioasă. Piciorul mi-a alunecat, lovindu-l pe celălalt, dar m-am redresat şi mi-am spus, „Am alunecat doar, nu am căzut“.

Abraham Lincoln – După ce a pierdut cursa pentru Senat

Doamne, de ce? Poveste cu tâlc.

O poveste

Eu: Doamne, pot să-ți pun o întrebare?

Dumnezeu: Sigur!

Eu: Promite-mi că nu te vei supăra….

Dumnezeu: Promit!

Eu: De ce ai îngăduit ca astăzi să mi se întâmple atâtea lucruri?

Dumnezeu: Ce vrei să spui?

Eu: Ei bine, astăzi m-am trezit cam târziu…

Dumnezeu: Așa…

Eu: Tocmai astăzi, mi-a luat o veșnicie să pornesc mașina!

Dumnezeu: Bun…

Eu: La prânz, am comandat un sandwich, însă mi-au făcut sandwich-ul
greșit și a trebuit să aștept ceva timp, până am primit ce am dorit.
Dumnezeu: Hmmm…

Eu: În drum spre casă, telefonul meu a murit, chiar atunci când am
răspuns apelului pe care-l primisem!
Dumnezeu: În regulă…

Eu: Și una peste alta, când am ajuns acasă nu doream decât să-mi
relaxez picioarele, în noul meu aparat de masaj și relaxare. Dar nu
funcționa! Nimic nu a mers bine, azi! De ce ai făcut asta?

Dumnezeu: Nu am îngăduit ca mașina ta să pornească repede, deoarece pe
drumul pe care trebuia să circuli era un șofer beat care te-ar fi
lovit și accidentat foarte rău, dacă ai fi fost atunci pe drum!

Eu: Ooo…

Dumnezeu: Prima persoană care ți-a făcut astăzi greșit sandwich-ul
avea o boală contagioasă și nu am vrut să iei boala, deoarece știam că nu-ți
poți permite să-ți pierzi locul de muncă.

Eu (jenat): Ok…

Dumnezeu: Telefonul tău a murit, deoarece persoana care te-a sunat
avea de gând să dea o mărturie falsă despre ceea ce ai vorbit cu ea la
telefon, astfel încât nu am îngăduit nici măcar să vorbești cu ea, în
așa fel încât să fii acoperit.

Eu (încet): Înțeleg, Doamne…

Dumnezeu: Oh, cât despre acel aparat de masat picioarele…acesta avea
un scurtcircuit care ar fi produs o avarie în seara asta, în casa ta.
Nu cred că ți-ai fi dorit să stai în întuneric.

Eu: Of! Îmi pare rău, Doamne!

Dumnezeu: Să nu-ți pară rău, învață doar să ai încredere în Mine …. în
toate lucrurile care ți se întâmplă, fie ele bune sau rele!

Eu: Mă voi încrede în Tine, Doamne!

Dumnezeu: Și nu te îndoi niciodată, deoarece planul Meu pentru ziua ta
este întotdeauna mai bun decât planul tău!

Eu: Nu mă voi îndoi, Doamne! Și lasă-mă doar să-ți spun, Doamne, că
Îți mulțumesc pentru tot ceea ce ai îngăduit să mi se întâmple astăzi.
Dumnezeu: Cu drag, copile. A fost o zi în care, ca de obicei, am fost
Părintele tău, iar Eu ador să am grijă de copilașii mei

Povestea florii ofilite.

Poveste de viață

Cand sotul meu m-a anuntat extrem de linistit ca, dupa 11 ani de casnicie, vrea sa divorteze si ca se muta, primul meu gand a fost “Copiii mei!”. Fiul meu avea doar cinci ani, iar fetita patru. Oare i-as putea creste bine, intr-o “familie”? Ca mama singura, voi putea sa am grija de ei si sa ii invat etica si valorile necesare in viata? Nu eram sigura ca ma voi descurca… insa trebuia sa incerc.

Asa ca, in fiecare Duminica mergeam la biserica. In timpul saptamanii imi faceam timp sa le verific temele si discutam foarte des de ce este important sa faca lucrurile corecte. Aveam nevoie de timp si de energie pentru a ii invata tot ce voiam si nici nu imi dadeam seama ca fac ceea ce este corect.

De Ziua Mamei, la doar doi ani de la divort, in timp ce intram in biserica, am observat multe flori in puse in ghivece mici de fiecare parte a altarului. In timpul slujbei, preotul ne-a spus ca pentru el a fi mama este cel mai dificil lucru din lume… iar toate mamele merita respect din partea copiilor. Apoi, a rugat fiecare copil sa vina in fata si sa aleaga cate o floare pe care sa o ofere mamei sale ca simbol al dragostei si al aprecierii.

Fiul si fiica mea, tinandu-se de mana, au mers pana la altar cu ceilalti copii. Impreuna s-au gandit ce floare sa imi aleaga. Trecuseram prin multe momente dificile, iar aceasta mica atentie era tot ce imi trebuia pentru a avea puterea de a merge mai departe.

M-am uitat la minunatele begunii, la crinii imperiali, la panselute purpurii.. deja ma gandeam unde as putea planta flori atat de frumoase. Eram convinsa ca imi vor alege cea mai frumoasa floare pentru a imi arata dragostea lor.

Micutii mei si-au luat treaba foarte in serios si s-au uitat cu mare atentie la fiecare vaza in parte. Ceilalti copii erau deja la locurile lor, iar mamele lor stateau mandre cu cate o floare in mana…iar ai mei nici nu se hotarasera. Apoi, cu o exclamatie de fericire ei au atras atentia ca au gasit floarea potrivita…

Cu zambetul pe buze, s-au intors la mine si mi-au oferit cadoul lor, acea floare care sa reprezinte dragostea si aprecierea fata de mine.

M-am uitat speriata la acea floare rupta, arsa de soare, bolnava. Fara niciun cuvant, am luat floarea din mana fiului meu. Ei au ales ceea mai mica si urata planta… M-am uitat la ei, imi zambeau si aveau o privire calda; erau mandri de alegerea facuta. Stiind ca le-a luat foarte mult sa aleaga aceasta floare, am zambit si am acceptat cadoul.

Dar apoi nu am putut de curiozitate si i-am intrebat de ce din toate florile minunate de acolo au ales aceasta planta pentru mine?

Mangaindu-ma pe obraz, fiul meu a spus: “Aceasta parea ca are nevoie de tine, mama.”

In acel moment, lacrimile au inceput sa curga siroaie pe obrajii mei. Mi-am imbratisat ambii copii; ei imi oferisera cel mai frumos cadou de ziua mamei si eu nici nu imi dadusem seama. Munca mea grea si sacrificiile facute nu au fost in zadar…

Sursa: Patricia A Rinal, Supă de pui pentru suflet de mamă

Cu îngerul la masă. Poveste cu tâlc.

Cu îngerul la masă

A fost odată un băieţel care şi-a dorit foarte mult să întâlnească un înger. Auzise el că îngerii sunt frumoşi şi buni, şi, într-o zi, a pornit în căutarea unui înger.

Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine gentuţa cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, ca să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când. Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin sufletul înainte de a porni iar la drum.

S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân trist şi amărât, dar cu o faţă luminoasă, care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii. Băieţelul şi-a pus gentuţa în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi, când să guste din ea, a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci.

Făcându-i-se milă, băiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet. Atât de minunat şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nicio ezitare şi fără nicio reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.

Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, mulţumit de bucuria pe care i-o făcuse bătrânul, din care radia atâta dragoste. Nici nu apucă bine să facă doi paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbrăţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, cu doi stropi de lacrimi în ochi, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.

Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei lui plină de fericire, dânsa îl întrebă: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit?

Cine ţi-a adus această fericire?”. Copilul îi răspunse:

“Am stat la masă cu un înger!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată, cu toate că e mai bătrân decât mi-l închipuiam!”.

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi fiul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a putut să nu îl întrebe: “Tată, ce ai făcut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?” El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu un înger!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât mi-l închipuiam!”.

Concluzie:

Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de bunătate şi milă. Toate acestea au puterea de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt cele mai simple şi obişnuite manifestări prin care lucrează bunătatea şi dragostea divină.

Sursa: marturieathonita.ro

Scrisoarea dura a unei mame pentru fiica ei.

Scrisoarea dura a unei mame pentru fiica ei de 15 ani.

O femeie din România, pe nume Ana Tismăneanu, i-a scris fiicei sale de 15 ani o scrisoare dură, dar corectă. Poate e greu de citit dar sunt sigură ca un copil inteligent întelege perfect ceea ce a vrut mama ei sa îi transmită.

Citește-o în întregime!

1. Peste 3 ani te pot alunga de acasă. Sună groaznic, nu-i așa? La 18 ani vei avea doar două opțiuni: fie intri la universitate, fie îți cauți un serviciu. Dacă intri la universitate, o să-ți dau bani. Însă doar atâția cât să nu mori de foame și să nu umbli în haine rupte. În rest, te descurci singură. Dacă alegi serviciul – eu nu îți voi da nici un ban. Ai 3 ani la dispoziție ca să decizi. Apropo, peste 3 ani mă voi muta cu traiul în camera ta. În fosta ta cameră.

2. Pentru vârsta ta ești foarte frumoasă. Vezi să nu se folosească nimeni de această frumusețe. Dacă ești frumoasă, nu fi și proasta băieților. Însă tu decizi ce faci cu corpul tău.

3. Eu nu îți sunt exemplu. Nu este nevoie să îți placă ceea ce îmi place mie. Poți să nu ții cont de autoritatea mea. Însă fii gata să răspunzi pentru asta.

4. Ești liberă. Nu aștept nimic de la tine. Poți mătura străzile sau poți fi om de afaceri, asta este alegerea ta. Dar nu uita să recitești primul punct.

5. Nu îmi ești datoare cu nimic. Nu te-am crescut ca să-mi fii datoare cu ceva. Singură vei alege ceea ce este prețios pentru tine. Viața ta – alegerea ta.

6. Totuși ai o familie. Ce nu s-ar întâmpla, eu și tatăl tău îți suntem aproape. Te vom susține și ajuta dacă ne vei ruga. Însă noi nu ne vom implica singuri.

7. Eu am viața mea personală. Nu sunt obligată să-mi las treburile și să-mi sacrific confortul de dragul tău. Pot să fac aceasta, însă nu sunt obligată.

8. Ai viața ta personală. Tu vei decide cu cine să te căsătorești și dacă să intri în PSD sau nu. Fă ce vrei. Ai rațiune, inimă și conștiință. Ghidează-te de ele. Orice alegere nu ai face în viață, chiar și cea mai greșită, oricum rămâi fata mea.

9. Nimeni nu îți va face vreun rău premeditat, dacă este psihic sănătos. Dacă cineva ți-a făcut un rău, aceasta pur și simplu înseamnă că tu ai nimerit în calea acelui om, care e mai puternic decât tine.

10. Nu vei găsi dreptate în lume. Nu există vreo garanție că totul va fi bine chiar dacă vei face totul corect. Poți acționa corect și ajunge în baltă, cum poți călca pe norme și ajunge pe culmile succesului. Important este să nu te minți pe tine. Mai întâi vezi ce vrei de la viață și cum să-ți satisfaci interesele. Învață-te să te înțelegi pe tine, nu acționa doar din impuls.

11. ”Binele” tău întotdeauna va însemna ”răul” cuiva. Așa este viața, dacă undeva se adaugă, înseamnă că se ia din alt loc. Un șef va concedia un angajat și te va lua pe tine în locul său. Sau tu te vei căsători cu un bărbat pe care o altă fată îl iubește din copilărie. La fel și răul tău va însemna binele cuiva. Deci suntem cu toții în aceeași situație.

12. 100% poți avea încredere doar în tine. Nu fi credulă, fii inteligentă.

13. Nu fugi de responsabilitate. Ai făcut o gafă, nu căuta vinovați în jurul tău. Ai rămas însărcinată cu un băiat care s-a făcut după asta nevăzut, nu îl înjura degeaba. Totul s-a făcut cu acordul tău, nu-i așa? Ai avut încredere în promisiunile lui? Atunci recitește punctul 12.

14. Calculează. Fiecare faptă are urmări. Desigur, nu putem prevedea totul, dar putem prevedea maxim posibil. Cu cât mai bine îți dai seama de urmări, cu atât mai corect va fi comportamentul tău.

15. Nu mă asculta. Am scris aceste 14 puncte deoarece cred că ele vor face viața ta mai bună decât a mea. Însă tu nu ești eu. Nu te compara cu mine. Nu mă imita. Du-te și trăiește! Te-am născut nu ca să fii fiica mea, ci pentru că am vrut să fac un om din tine.

Du-te și trăiește!

15a. Dar vezi să nu te plângi după asta.

15b. Și nu închide telefonul. Îmi fac griji.

Destul…

DESTUL…
Mi s-a întamplat să aud un schimb de cuvinte între o mama si fiica ei în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lânga poarta de securitate, s-au îmbrațișat și mama i-a spus “Te iubesc și îți doresc destul!” Fata, zâmbind, i-a raspuns: “Viața noastră împreună a fost mai mult decât destul.

Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Iți doresc deasemenea destul, mama!”

S-au sărutat și fiica a plecat. Mama a facut câțiva pasi înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că o înecau lacrimile, aș fi vrut s-o îmbărbătez cumva, dar nu puteam să intru în intimitatea unui om străin. Ea a deschis conversația întrebându-mă:

“Vi s-a întamplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că il vedeți pentru ultima dată?”

“Da, mi s-a întâmplat.” i-am răspuns. “Scuzați-mă ca vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un ramas-bun pentru totdeauna?”
“Sunt batrana, iar ea locuiește foarte departe. Mă asteaptă momente grele înainte și realitatea este nu stiu cand si daca ne vom mai vedea.

“Pe când vă luati ramas bun, v-am auzit spunând, “ Îți doresc destul ”. Pot să vă întreb ce înseamna asta?”

Ea începu să zâmbească. „Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obisnuiau să le-o spună la toți.” A făcut o mică pauză și s-a uitat în sus, ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi a zambit și mai mult. ”Când spunem “ Îți doresc destul!” vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină.”

Apoi, întorcându-se spre mine îmi recită din memorie urmatoarele:

Îți doresc destul soare, care să-ți lumineze comportamentul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua.

Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult.

Îți doresc destulă fericire, ca să-ți țina spiritul viu cât vei trai.

Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mai mare.

Îți doresc destul câstig pentru a-ți satisface dorințele.

Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai.

Îți doresc destule salutări până a ajunge la finalul rămas-bun.

Aici ochii ei se umeziră din nou și se îndepărtă.

Se spune că ai nevoie de un minut pentru a remarca o persoană specială, o oră ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți.

de: Humberto A.Agudelo C

sursa – caietulcuarticole

Ce înseamnă să fii adoptat?

Povestea din clasa

O profesoară comenta o fotografie de familie împreună cu copiii de clasa întâi. Unul dintre băieții din fotografie avea părul si pielea de o altă culoare decât ceilalți membri ai familiei.

Unul dintre elevi sugeră că acest băiețel fusese adoptat.

O elevă mititică, Ana, interveni prompt:

“Ştiu absolut totul despre adopții pentru că și eu am fost adoptată”.

“Ce înseamnă să fii adoptat?”, întrebă pe ton nesigur un alt elev.

“Înseamnă”, răspunse Ana, “Că în loc să crești în burtica mamei crești în sufletul ei.”