Incepe Postul Crăciunului 2017. Ce se mănâncă în timpul postului si care sunt zilele de dezlegare la pește.

Postul Nasterii Domnului (Postul Craciunului)

Postul Nasterii Mantuitorului sau Postul Craciunului, asa cum este cunoscut de catre toti credinciosii este tinut cu strictete de credinciosii in intreaga lume. Prin intermediul acestui post Dumnezeu ne da putinta curatarii trupesti si sufletesti.

Acest post tine 40 de zile, incepand cu data de 15 noiembrie si sfarsind la 25 decembrie, lasand sec in seara Sfantului Filip, pe 14 noiembrie. Totusi, daca aceasta zi cade fie miercurea, fie vinerea, postul incepe inca din seara zilei de 14 noiembrie. In acest post credinciosii ar trebui sa consume mancaruri de post (in lipsa de idei, puteti vedea aici o colectie de retete pentru post).

In acest post se obisnuieste ca toti credinciosii sa posteasca de carne, branza si oua, in timp ce lunea miercurea si vinerea se consuma mancare fara ulei (de exemplu, cartofii fondanti) si fara vin. In zilele de marti si joi se face dezlegare la untdelemn si vin. Mai mult, sambetele si duminicile, pana pe 20 decembrie inclusiv se dezleaga de untdelemn, peste si vin.

Daca in zilele de luni, miercuri si vineri Biserica Ortodoxa praznuieste vreun sfant mare, insemnat in calendar cu cruce neagra, crestinii pot consuma untdelemn si vin; iar daca hramul bisericii sau vreo sarbatoare insemnata in calendar cu cruce rosie rosie atunci se face dezlegarea si la peste. In zilele de marti si joi credinciosii pot consuma peste, vin sau untdelemn.

In ziua de Ajun se mananca abia seara si doar: grau fiert indulcit cu miere, covrig, turte din faina si poame deoarece cu seminte a ajunat si Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilor, care au prevestit si asteptat Nasterea Mantuitorului. De Craciun, indiferent de ziua in care cade se mananca de dulce.

Se mananca untdelemn si se face dezlegare la vin in datele de 16, 22, 23, 24, 25 si 30 noiembrie, dar si pe 4,5,6,7,9, 12, 13, 17 si 20 Decembrie, daca aceste zile cad lunea, miercurea sau vinerea, deoarece in aceste zile Biserica praznuieste Sfintii mai importanti.

Se face dezlegarea la peste pe cand Biserica Ortodoxa praznuieste Intrarea in Biserica a Maicii Domnului, pe 21 noiembrie, indiferent daca aceasta sarbatoare va cadea miercurea sau vinerea. Daca doriti cateva sugestii de retete cu peste avem o colectie din care puteti alege ceea ce vi se potriveste.

De asemenea, credinciosii pot manca peste in zilele de luni, miercuri si vineri ale acestui post, doar daca in aceste zile cade hranul bisericii din enoria noastra.

sursa – http://calendarulortodox.ro/posturi/postul-nasterii-domnului-postul-craciunului/

15 lucruri de făcut înainte de Anul Nou.

15 lucruri de făcut înainte de Anul Nou

  1. Faceți curatenie generala in toata casa.

Mulți dintre noi fac primăvar curatenie generala , dar ne putem improspata casele si la sfarsitul anului. Spalati perdelele, bateti covoarele, asezati lucrurile in ordine, aruncati ce nu va trebuie, decorati si asteptati sarbatorile de iarna.

2. Concentrați-vă pe proiectele neterminate.

Știți proiectul pe care ați fost încântat de câteva zile, apoi l-ati abandonat din cine stie ce motiv? Revedeți-le și terminați-le astfel încât să vă puteți bucura de un sentiment de împlinire și să aveți liniște înainte de încheierea anului.

3. Faceți donații cu lucrurile care n u va mai sunt necesare sau pe care nu le purtati.

Strangeti tot ce nu mai doriți și trimiteți-le unei organizații sau unei familii care le poate folosi mai bine. Uitați-vă sub pat și în pod, prin garaj și subsol, camara sau debara și scoateți lucrurile pe care nu mai doriți sau nu aveți nevoie, dându-le pentru o cauză bună.

4. Planificați mesele pe ceea ce aveti deja în cămară.

În loc să mergeți la cumpărături pentru ultima lună a anului, faceți o listă cu ingrediente folosind ceea ce se află deja in cămară și planificați mesele pe baza a ceea ce aveți. Veți economisi bani și veți scăpa de alimentele care vor expira dacă le lăsați acolo prea mult timp.

5. Reconectați-vă cu un prieten cu care ați pierdut contactul

Cei mai mulți dintre noi sunt oameni buni si prietenosi, dar uneori viața ne indeparteaza de oamenii dragi. Dacă ați pierdut contactul cu un prieten sau cu un membru al familiei în acest an (sau pentru câțiva ani chiar), dați-i un apel sau trimiteți un e-mail pentru a restabili legatura.

6. Curățați calculatorul, telefonul, laptopul, email-ul de tot ce este inutil

Urmăriți mesajele e-mail fără răspuns, ștergeți mesajele expirate și organizați altfel e-mailul și folderele dvs. pentru a vă face viața mai ușoară pentru proiectele din noul an.

8. Programați o vizita medicul dumneavoastră

Dacă a trecut ceva timp de la ultima verificare, adresați-vă medicului pentru a vă asigura că totul este bine.

9. Mergeți la medicul dentist pentru o verificare

Știu, știu – nimănui nu-i place dentistul. Dar este important să aveți grijă de dantura dvs în mod regulat. Dacă ați omis o vizita la cabinet, ajungeți la medicul dentist cât mai curând posibil

10. Planificati obiectivele pentru Anul Nou pe termen scurt.

Gândiți-vă la obiective mici, care pot fi atinse în mod rezonabil în noul an. Îți promit că vei avea mai mult succes în atingerea lor decât acele obiective prea înalte pe care le-ai făcut în trecut si pe care nu ai reusit sa le indeplinesti.

11. Găzduiți o mica petrecere cu familia sau cu 2, 3 prieteni buni.

Nu este nevoie de ceva sofisticat, un ceai si cativa biscuiti facuti in casa pot crea o atmosfera linistita in care puteti depana amintirile anului care se va incheia curand.

12. Vindeti obiecte nedorite online

Aceasta nu este niciodată o idee proastă, dar este foarte utila in  această perioadă a anului pentru a ajuta la compensarea costului sărbătorilor. Vinde cărți vechi, DVD-uri, haine, electronice, aparate – tot ceea ce crezi că ar putea folosi altcineva – pentru a câștiga ceva banuti suplimentar.

13. Faceti o verificare de iarna la masina

Pentru ca iarna masinile au nevoie de ingrijiri speciale, schimbati cauciucurile si uleiul, inlocuiti lichidul de parbriz si asigurati-va ca totul este in regula pentru a circula in siguranta.

14. Începeți o nouă rutină de exerciții

Mulți oameni intenționează să înceapă să faca sport pe 1 ianuarie sau la scurt timp după aceea, dar de ce să nu începeți? Începeți noul dvs. exercițiu de rutină acum, astfel încât să vă aflați deja în forma când începe noul an.

15. Revizuiți bugetul pentru a economisi mai mulți bani

Evaluați situația financiară. Dacă ați cheltuit prea mult în acest an sau nu ați economisit suficient,  faceți un plan pentru a elimina unele cheltuieli pe care le puteți trăi fără și implementați strategii pentru a economisi mai mulți bani de-a lungul drumului.

Un sfarsit de an linistit si plin de bucurii.

traducere dupa http://www.wisebread.com/25-things-to-do-before-the-new-year

 

Repetabila povară – Adrian Păunescu. Una din cele mai frumoase poezii scrise vreodată.

Repetabila povară – Adrian Paunescu

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor…
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.

Astazi mi-e dor de parinti…

In cinstea sau in memoria parintilor nostri.

Cele 11 reguli ale lui Bill Gates. Senzationale!

Cele 11 reguli ale lui Bill Gates

Regula nr. 1: Viata nu e dreapta – obisnuieste-te cu ideea!

Regula nr. 2: Lumii prea putin îi pasa de stima ta de sine. Lumea se asteapta sa realizezi ceva ÎNAINTE de a fi multumit de tine însuti.

Regula nr. 3: Nu vei câstiga 60.000$ pe an de îndata ce parasesti bancile scolii. Nu vei fi vicepresedintele vreunei companii cu telefon în masina decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.

Regula nr. 4: Daca crezi ca profesorul tau e sever, stai sa vezi când o sa ai un sef!

Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tai aveau o alta denumire pentru asta: o numeau sansa.

Regula nr. 6: Daca o dai în bara, nu e vina parintilor tai, asa ca nu te mai smiorcai în legatura cu greselile tale, ci învata din ele.

Regula nr. 7: Înainte de a te fi nascut, parintii tai nu erau atât de plicticosi ca acum. Au ajuns asa din cauza ca trebuie sa-ti plateasca cheltuielile, sa-ti spele hainele si sa te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Asa ca înainte de a te porni sa salvezi jungla de parazitii generatiei parintilor tai, încearca sa-ti despaduchezi propriul dulap.

Regula nr. 8: Poate ca scoala ta a scapat de învingatori si învinsi, însa viata NU. În unele scoli au abolit corigentele si elevul poate încerca de câte ori vrea el sa dea raspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamana, deloc, cu NIMIC din viata reala.

Regula nr. 9: Viata nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere si pe foarte putini angajatori îi intereseaza sa te ajute sa “te gasesti”. Faci asta în timpul liber.

Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viata reala. În viata reala oamenii chiar trebuie sa mai plece din cafenele si sa mearga la serviciu.

Regula nr. 11: Fiti amabili cu tocilarii. Exista sansa ca in viitor sa lucrati pentru vreunul dintre ei.

sursa – https://quotationsfreak.wordpress.com/2011/11/04/cele-11-reguli-ale-lui-bill-gates/

Nu uita niciodată să străluceşti!

Nu uita niciodată să străluceşti!

A fost odată ca niciodată, într-o pădure oarecare, o buburuză care a întâlnit un licurici. Buburuza și licuriciul s-au îndrăgostit și au hotărât să rămână împreună pentru totdeauna. Numai că și-au dat seama că în pădure erau o mulțime de obstacole, lipsite de importanța pentru alții, dar care pe ei i-ar putea despărți: o crenguță, o pietricică, o frunză…

Și atunci, buburuza și licuriciul au hotărât să se țină tot timpul de mână, pentru ca nimic să nu-i poată despărți. Se plimbau împreună prin pădure și erau foarte fericiți.

Dar într-o zi, licuriciul a constatat că buburuza dispăruse. Nu mai știa dacă el a lăsat-o de mână sau daca ea i-a dat lui drumul mâinii, dar asta nici nu contează în povestea noastră. Contează numai că licuriciul, singur și trist, a căutat buburuza sub fiecare frunză, sub fiecare crenguță, dar nu a găsit-o.

Licuriciul era din ce în ce mai trist și i se părea că pădurea nu mai are niciun gust, niciun sens, niciun farmec… Și cum se plimba licuriciul foarte trist, s-a întâlnit cu o furnică. Licuriciul i-a povestit furnicii ce i se întâmplase, iar furnica i-a spus:

– Licuriciule, poate dacă AI STRĂLUCI tare, tare, buburuza te-ar vedea, oricât de departe ar fi și s-ar întoarce la tine.

-Stii că ai dreptate ? a spus licuriciul. Eram așa de trist, încât AM UITAT SĂ STRĂLUCESC!

De cele mai multe ori, tristețea și panica ne copleșesc în așa masură încât uităm cât de valoroși suntem, nu ne mai permitem să ”strălucim”, ca atunci când aveam motive să o facem.Dacă nu mai avem valorizarea exterioară, dacă nu ne este satisfăcută nevoia de a fi utili, ne considerăm lipsiți de valoare. Uneori, durerile provocate de eșecuri, de nereușite, ne îmbracă într-o culoare lipsită de strălucire. Ne cufundăm în apatie, în victimizare, refuzând (de cele mai multe ori, fără să ne dăm seama) să mai fim văzuți de persoanele dragi de lângă noi.

Morala: CEL MAI MARE DUȘMAN AL OMULUI ESTE EL ÎNSUȘI! Să nu uitaţi niciodată să străluciţi!

SURSA – quotationsfreak.wordpress.com

Vârstele omului. O povestioară amuzantă dar plină de înțelepciune.

Vârstele omului

În prima zi, Dumnezeu a creat câinele şi i-a zis:

–În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă ori trece prin faţa ei. Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă.

Câinele a răspuns:

–E prea mult pentru a sta şi a lătra, Doamne! Ce-ar fi să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalti zece?

Şi Dumnezeu a fost de acord.

A doua zi, Dumnezeu a creat maimuţa şi i-a zis:

–Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta îţi dau o viaţă de 20 de ani.

Maimuţa a zis:

–Să mă maimuţăresc vreme de 20 de ani? Asta-i destul de mult! Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi cum a făcut şi câinele?

Şi Dumnezeu a fost de acord.

A treia zi, Dumnezeu a creat vita şi i-a zis:

–Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta îţi dau 60 de ani de viaţă.

Vita a răspuns:

–Asta e o viaţă destul de grea, Doamne! Ce-ar fi să păstrez 20 şi să-ţi înapoiez 40?

Şi Dumnezeu a acceptat şi de această dată.

În ziua a patra, Dumnezeu l-a creat pe om şi i-a zis:

–Mănâncă, dormi, căsătoreşte-te şi bucură-te de viaţă. Pentru asta îti dau 20 de ani.

Dar omul a zis:

–Numai 20 de ani? Este posibil să-mi dai mie cei 20 de ani ai mei, cei 40 pe care ţi i-a înapoiat vita, cei 10 de la maimuţă şi 10 de la câine, pentru a avea o viaţă de 80 de ani?

–Sigur! a zis D-zeu, tu ai cerut-o!

Acesta este deci motivul pentru care în primii 20 de ani mâncăm, dormim, ne jucăm şi ne distrăm. Următorii 40 de ani muncim ca vitele în soare ca să ne întreţinem familiile. După care ne maimuţărim timp de 10 ani ca să ne bucurăm nepoţii. Iar ultimii 10 ani îi petrecem pe prispa casei lătrând la toată lumea.

sursa –  moldoveancublog.ro.

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă adresată fiicei sale, Margareta. Exceptional.

Scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă adresată fiicei sale, Margareta

Astăzi am citit ceva care m-a impresionat până la lacrimi. E o scrisoare adresată de un tată, fiicei sale, pe care o iubește şi căreia îi vrea doar binele. Şi sunt nişte sfaturi aici, pe cât de simple, pe atât de importante, şi cu toții ar trebui să ținem seama de ele. MINUNAT!

“Să trăiești Mimilică dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poţi fi fericită! Cei răi nu pot fi fericiţi. Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire nu. Nu, pentru că mai întâi nu pot fi iubiţi şi al doilea… al doilea, de!

Norocul şi celelalte pere mălăieţe, care se aseamănă cu el, vin de afară, de la oameni, de la împrejurări, asupra cărora, n-ai nici o stăpânire şi nici o putere, pe când fericirea, adevărata fericire, în tine răsare şi în tine înflorește şi leagă rod când ţi-ai pregătit sufletul pentru el. Şi pregătirea aceasta e operă de fiecare clipă. Când pierzi răbdarea împrăștii tot ce ai înșirat şi iar trebuie să o iei de la capăt. De aceea vezi atât de puţini oameni fericiți…atâția cât merită.

Dacă nu ne-am iubi pe noi fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit, sau ne-am surprins asupra unei răutăți, ori asupra unei fapte urâte, dacă în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne-i de zis!), am ajunge să răzuim din noi, partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură.

Se ştie că durerea este un minunat sfătuitor. Cine-i mai deschis la minte trage învățătură şi din durerile altora.

Eu am mare încredere în voința ta. Rămâne să ştii doar ce vrei. Şi văd că ai început să ştii şi asta. Doamne, ce bine-mi pare că ai început să te observi, să-ți faci singură mustrări şi să-ți cauți vina.

Aşa, Mimilică dragă, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă șarpele răutății, al invidiei și al minciunii. Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg, cu cei răi. Fă-te mică, fă-te neînsemnată, de câte ori deşertăciunea te îndeamnă să strigi: ”Uitaţi-vă la mine!”, dar mai ales aş vrea să scriu, de-a dreptul în sufletul tău aceasta: “Să nu faci o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşesti”. Nu e triumf pe lume, nici mulţumire mai deplină, ca o conștiință curată.

Păstrează scrisoarea asta. Când vei fi trăit cincizeci de ani ai să o înțelegi mai bine. Să dea Dumnezeu să o citești şi atunci cu sufletul senin de azi!

Te îmbrăţisez cu drag,

Alexandru Vlahuţă”

sursa – ciresoaia.ro

Scrisoarea Reginei Maria adresată poporului român. Exceptional.

„Tarii mele si Poporului meu

Cand veti citi aceste slove, Poporul meu, eu voi fi trecut pragul Tacerii vesnice, care ramane pentru noi o mare taina…Si totusi, din marea dragoste ce ti-am purtat-o, as dori ca vocea mea sa te mai ajunga inca o data, chiar de dincolo de linistea mormantului.

Abia implinisem 17 ani cand am venit la tine. Eram tanara si nestiutoare, insa foarte mandra de tara mea de bastina si sunt si astazi mandra de a fi fost nascuta Engleza; dar cand am imbratisat o noua nationalitate m-am straduit sa devin o buna Romanca.La inceput n-a fost usor. Eram singura, intr-o tara straina, singura intre straini. Dar prea putini sunt acei care se reculeg sa cugete cat de grea este calea pe care o Principesa straina trebuie s-o parcurga ca sa devie una cu noua tara in care a fost chemata.Am devenit a voastra prin bucurie si prin durere. Privind inapoi, e greu de spus ce a fost mai mare: bucuria ori durerea? Cred ca bucuria a fost cea mai mare, dar mai lunga a fost durerea…

Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste. Abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii…Poate de mine va veti aminti, deoarece v-am iubit cu toata puterea inimii mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant; mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare.Mi-a fost dat sa traiesc cu tine, Poporul meu, vremuri de mare restriste si vremuri de mari indepliniri. Pentru un timp mi-a fost dat sa-ti fiu calauza, sa-ti fiu inspiratoare, sa fiu aceea care a pastrat flacara vie, aceea care a devenit centrul de indarjire in zilele cele mai negre.Aceasta ti-o pot spune astazi, caci nu mai sunt in viata. In acele zile mi-ai dat un nume ce mi-a fost drag: m-ai numit „Mama tuturor” si asa vreau sa raman in amintirea ta, aceea care putea totdeauna sa fie gasita, in clipele de durere sau de pericol…

A venit mai tarziu o vreme cand m-ati negat, dar aceasta este soarta mamelor; am primit aceasta si v-am iubit mai departe, cu toate ca nu va puteam ajuta asa de mult ca in zilele cand credeati in mine. Dar aceasta e uitata.Atat timp am fost in mijlocul tau incat mi se pare abia cu putinta ca trebuie sa te parasesc; totusi, orice om ajunge la capatul drumului. Eu am ajuns la capatul drumului meu. Dar inainte de a tacea pentru vesnicie vreau sa-mi ridic pentru ultima data mainile pentru o binecuvantare…

Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate…

Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta am impartasit-o atatia ani, al carei vis stramosesc l-am visat si eu si mi-a fost ingaduit sa-l vad implinit. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre alte natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa…Am credinta ca v-am priceput; n-am judecat, am iubit…Niciodata nu mi-au placut formele si formulele, nu prea luam uneori seama la cuvintele ce le rosteam. Am iubit adevarul si am visat sa traiesc in lumina soarelui, insa fiecare traieste cum poate, nu cum ar dori…Dar cand iti vei aminti de mine, Poporul meu, gandeste-te ca la una care a indragit viata si frumusetea, care a fost prea cinstita ca sa fie cu bagare de seama, prea miloasa sa fie invingatoare, prea iubitoare ca sa judece. N-am nici o avutie sa va las; ceea ce cu atata marinimie mi-ati daruit am cheltuit intre voi; am infrumusetat acele locuri unde mi-a fost dat sa traiesc. Daca toate cele frumoase iti vor aminti de mine, atunci voi fi deplin rasplatita de dragostea ce ti-am daruit-o, fiindca frumosul mi-a fost un crez.

Cu trupul voi odihni la Curtea de Arges langa iubitul meu sot, Regele Ferdinand, dar doresc ca inima mea sa fie asezata sub lespezile bisericii pe care al cladit-o. In decursul unei lungi vieti, atatia au venit la inima mea incat moarta chiar as dori sa mai poata veni la ea de-alungul potecii cu crini ce mi-a fost mandria si bucuria… Vreau sa odihnesc acolo, in mijlocul frumusetilor faurite de mine, in mijlocul florilor ce le-am sadit. Si cum acolo se gaseste inima mea, eu nu vreau sa fie un loc de jale, ci dimpotriva, de pace si de farmec, cum a fost cand eram in viata.Incredintez copiii mei inimii Poporului meu; fiind muritori, pot gresi, dar inimile lor sunt calde, asa cum a fost a mea. Iubiti-i si fiti folositori unul altuia, caci asa trebuie sa fie. Si acum, va zic ramas bun pe veci. De-acum inainte nu va voi putea trimite niciun semn. Dar mai presus de toate aminteste-ti, Poporul meu, ca te-am iubit si te binecuvantez cu ultima mea suflare.

Juvah, Balcic, astăzi Joi 29 iunie 1933. Maria, Regina României.”

sursa – quotationsfreak.wordpress.com/

Care este marele defect al femeii. Superb!

Defectul de fabricatie al femeii

Cand Dumnezeu a facut femeia, deja era in a sasea zi de munca si facea ore suplimentare. Atunci, aparu un inger si-l intreba:

– De de iti pierzi atata timp cu asta ?

Si Domnul raspunse:

– Ai vazut cartea tehnica? Trebuie sa fie lavabila in totalitate, dar sa nu fie de plastic; sa aiba mai mult de 200 de piese mobile si sa fie capabila sa functioneze fiind alimentata cu orice, chiar si cu resturi; in poala ei, sa stea comod pana la patru copii in acelasi timp, sa aiba un sarut care sa poata vindeca de la un genunchi julit pana la o inima ranita si sa faca totul cu numai doua maini.

Ingerul se minuna de cerinte.

– Cu doar doua maini…Imposibil!

– Si asta e doar modelul standard!

– E prea multa munca pentru o singura zi…asteapta pana maine ca sa o termini.

– Nu, n-am s-o las pe maine, protesta Domnul. Sunt pe punctul de a termina aceasta creatie care este favorita inimii mele: ea se vindeca singura cand e bolnava si poate munci pana la 18 ore pe zi.

Ingerul se apropie si atinse femeia.

– Dar ai facut-o atat de delicata…

– Este delicata, spuse Domnul, dar in acelasi timp, atat de puternica. Nu-ti poti inchipui cat e de rezistenta si de ce reusite e in stare.

– O sa fie in stare sa gandeasca? intreba ingerul.

Dumnezeu raspunse:

– Nu numai ca o sa fie capabila sa gandeasca, ci si sa negocieze.

Atunci, ingerul vazu ceva si, intinzand, mana atinse obrazul femeii…

– Doamne, mi se pare ca modelul asta pierde lichid! Ti-am spus ca incerci sa pui prea multe lucruri in ea!

– Nu pierde lichid, e o lacrima, il corecta Domnul.

– Pentru ce e lacrima? intreba ingerul…

Si Domnul spuse:

– Lacrimile sunt felul ei de a-si exprima jalea, dragostea, singuratatea, tradarea, suferinta si orgoliul.

Asta il misca mult pe inger:

– Esti un geniu, Doamne, te-ai gandit la toate! Femeia este intr-adevar minunata.

– Este! Femeia are puteri ce-i uimesc pe barbati: trece prin dificultati, face fata greutatilor, dar este fericita si indragostita.

Surade cand vrea sa tipe. Canta cand vrea sa planga. Plange cand e fericita si rade cand e nervoasa.

Lupta pentru a-si apara valorile. Infrunta nedreptatile. Nu accepta un “nu” ca raspuns, daca ea crede ca exista o solutie mai buna.

Isi rupe de la gura pentru ca familia ei sa aiba cele necesare.

Merge la medic cu o prietena careia ii este frica sa mearga singura. Iubeste fara sa ceara nimic in schimb.

Plange cand fiii ei reusesc in viata si se bucura cand prietenii obtin premii.

Este fericita cand aude de o nunta sau de nasterea unui copil. I se frange inima cand moare o prietena.

Sufera cand pierde pe cineva drag, in schimb se dovedeste a fi puternica atunci cand crezi ca a epuizat toate fortele.

Stie ca poate vindeca suferinta cu un sarut si o imbratisare.

Si, totusi, femeia are un defect: nu isi cunoaste adevarata valoare…

sursa – quotationsfreak.wordpress.com

Dumnezeu stie de ce avem nevoie

Dumnezeu stie de ce avem nevoie

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi ia durerea.

Dumnezeu a zis: „Nu. Nu eu trebuie să ţi-o iau, ci tu trebuie să o părăseşti!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-l facă sănătos pe copilul meu care era paralitic.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Spiritul este complet, corpul este doar ceva temporar!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea răbdare.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Răbdarea apare în urma necazurilor, nu se oferă, se câştigă!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea fericire.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Iţi dau binecuvântare. Tu hotărăşti dacă vrei să fii fericit!”

I-am cerut lui Dumnezeu să mă elibereze de suferinţă.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Suferinţele te îndepărtează de ambiţiile lumii şi te apropie de mine!”

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să fiu mai bun.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Trebuie să creşti tu singur şi eu te voi lăstări ca să faci fructe!”

I-am cerut lui Dumnezeu să-mi dea toate lucrurile de care să mă bucur în viaţă.

Dumnezeu mi-a zis: „Nu. Îţi dau viaţă ca să te bucuri de toate lucrurile!”.

I-am cerut lui Dumnezeu să mă ajute să-i iubesc pe ceilalţi cu aceeaşi dragoste cu care mă iubeşte El pe mine.

Dumnezeu mi-a zis: „Ah, în sfârşit, începi să înveţi!!!”

sursa – /quotationsfreak.wordpress.com