Uimitoarea declarație a lui Keanu Reeves, despre vremurile pe care le trăim. Superb!

Uimitoarea declarație a lui Keanu Reeves, despre vremurile pe care le trăim

Născut în Beirut în 1964, având mamă britanică și tată jumătate chinez, jumătate hawaiian, Keanu, al cărui nume înseamnă briză rece peste munți, și-a petrecut anii copilăriei în Liban, apoi în Australia și SUA – New York, până când mama lui s-a stabilit la Toronto, Canada. Părinții s-au despărțit pe când era copil, iar plimbările dintr-un loc în altul nu l-au ajutat deloc! Tinerețea plină de atracții, a pus stăpânire pe el, având probleme cu băutura și petrecerile lungi. Dar a știut să pună punct la toate și după ce a absolvit Liceul de Arte din Toronto, secția actorie, a început să vadă viața cu alți ochi! S-a lansat prin reclame TV pentru Coca-Cola și alte produse.

La vârsta de 19 ani, Keanu a decis să-și schimbe viața, și-a împachetat totul într-o mașină și a condus spre Los Angeles, unde trăiește de atunci. Primul său film a fost „River’s Edge”.

La 29 de ani a făcut filmul Little Buddha. Este prima sa întâlnire cu spiritualitatea și înțelepciunea buddhistă, pe care a început să o aprofundeze. La câțiva ani după turnarea filmului a declarat: „Când l-am descoperit pe Buddha aveam aceeași vârstă ca și el. De atunci am aspirat la valori mai mari, la căutarea limiteleor mele. Încă încerc să scap de conștiința mea de Bourgeois alb și încerc să găsesc poezie în lume, lucru ce cred că mă va călăuzi să scap de trecut cu toate rămășițele lui.” (people magazine)

Viața i-a fost plină de evenimente triste. Și-a pierdut copilul și iubita, și-a pierdut cel mai bun prieten, momente care l-au marcat adânc, lăsându-i sufletul într-un continuu zbucium. Omul Keanu Reeves este răvășit de forțe care nu-i dau pace, însă luptă pentru a-și găsi liniștea. Este rar văzut zâmbind în public și este mai mereu îmbrăcat cu hainele sale de culoare inchisă.

Cu ceva timp în urmă, actorul a făcut o declarație inedită pentru lumea în care trăiește:

„Eu nu pot face parte dintr-o lume în care bărbații își îmbracă soțiile ca pe niște prostituate, ajutându-le să pună în evidență lucrurile care ar trebui prețuite; o lume în care nu există conceptul de onoare și demnitate, și te poți baza doar pe oamenii care spun ‚Promit’.

O lume în care femeile nu-și doresc copii, și bărbații nu-și doresc o familie. În care fraierii se cred superiori, se consideră importanți stând la volanul unor mașini care aparțin de fapt părinților lor și oricine are un pic de influență încearcă să-ți demonstreze că tu ești un nimeni.

O lume în care oamenii declară în mod fals că ei cred în Dumnezeu, când de fapt stau cu sticla de alcool în mână, lipsți total de înțelegerea religiei lor. Este o lume în care conceptul de gelozie este considerat rușinos, și modestia este un dezavantaj. Oamenii au uitat ce înseamnă dragostea și pur și simplu sunt în căutarea unui simplu partener.

O lume în care se aruncă sume mari de bani pentru a-ți repara mașina, la orice mică zgârietură, în timp ce ei sunt atât de săraci și consideră că o mașina luxoasă ascunde acest lucru. O lume în care tinerii cheltuie banii părinților pe băutură, pe cluburile de noapte, iar fetele se îndrăgostesc de acești fraieri.

Bărbații și femeile nu mai sunt acum identificate, iar toate acestea împreună inseamna libertate de alegere, dar nu și pentru cei care aleg o cale diferită, pentru că ei vor fi considerați înapoiați și despoți. Aleg calea mea, dar e păcat că nu am găsit înțelegere în oamenii pe care i-am prețuit mai presus de orice … ”

Keanu Reeves

sursa – http://www.cunoastelumea.ro/uimitoarea-declaratie-a-lui-keanu-reeves-despre-lumea-actuala/

Ultima poezie scrisă de Mihai Eminescu…Tulburător.

Ultimele versuri scrise de Eminescu, cu o oră înainte de a muri. Sunt tulburătoare

Imediat după moartea lui Mihai Eminescu, medicii au găsit în halatul poetului un mic carneţel cu versuri. Erau ultimele poezii ale poetului, scrise în santoriul pentru boli psihice unde a stat internat în ultimul an de viaţă.

Pe data de 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, se stingea în Sanatoriul de Boli Mentale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, genialul poet Mihai Eminescu. Moartea nu i-a fost pe măsura creaţiei. A decedat într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital, închis în „celula” sa din spital.

Cu doar câteva minute înainte de a trece în nefiinţă, a vrut doar un pahar cu lapte şi sprijin moral. I-a şoptit medicului de gardă care-i băga prin vizetă paharul cu lapte: „sunt năruit”. S-a întins pe pat şi la scurt timp a murit.

Când a fost dus la autopsie, halatul în care murise poetul a fost luat de admiratorii săi. Într-unul din buzunare se afla un mic carneţel.

Pe acesta erau scrise ultimele sale poezii. Sunt poezii fără titlu, necunoscute şi nepublicate mult timp în volumele dedicate operei eminesciene. De altfel aceste poezii au stârnit controverse în lumea criticilor şi eminscologilor, unii dintre aceştia fiind de acord că Eminescu nu era capabil psihic să creeze în ultimii 7 ani de viaţă.

Poeziile găsite în carneţel, au fost scrise spuneau admiratorii săi, în ultimele zile de viaţă, iar ultima dintre ele, cu o oră înainte de moarte. De altfel, în versuri se ghiceşte sentimentul morţii apropiate. Poeziile nu au titlu, şi au fost publicate de Ilie Ighel Deleanu în revista „Fântâna Blanduziei”.

„Din notesul despre care am făcut menţiune în numărul trecut am mai putut scoate următoarele strofe, pe care le punem sub ochii cititorilor, întocmai cum se găsesc”, prezenta cititorilor redactorul Ighel în numărul din 23 iulie 1889.

În acest număr era publicată poezia „Stelele-n cer”, titlul fiind adăugat de redactor după primul vers.

STELELE-N CER

Stelele-n cer
Deasupra marilor
Ard departarilor
Pana ce pier.

Dupa un semn
Clatind catargele
Tremura largele
Vase de lemn;

Niste cetati
Plutind pe marile
Si miscatoarele
Pustietati.

stol de cocori
Apuca-ntinsele
Si necuprinsele
Drumuri de nori.

Zboara ce pot
Si-a lor intrecere
Vecinica trecere:
Asta e tot…

floare de crang:
Astfel vietile
Si tineretile
Trec si se sting.

Orice noroc
Si-ntinde-aripile,
Gonit de clipele
Starii de loc.

Pana nu mor
Pleaca-te, ingere,
La trista-mi plangere
Plina de-amor.

Nu e pacat
Ca sa se lepede
Clipa cea repede
Ce ni s-a dat?

sursa -https://www.realitatea.net/ultimele-versuri-scrise-de-eminescu-cu-o-ora-inainte-de-a-muri-sunt-tulburatoare_2022418.html

 

Capcana de soareci. O poveste cu o morală ce te va pune pe gânduri…

Capcana de soareci.

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.

„- Oare ce se afla acolo?” se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.

Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.

„- Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!”

Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:

„- Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie”.

Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse: „Este o capcana pentru soricei in casa!”

Porcul a fost impresionat, dar a raspuns:

„- Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare”

Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a si ei: „Este o capcana pentru soricei in casa!”

Vaca i-a raspuns:

„- Wow, domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel”

In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana.

In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana.

Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.

Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.

Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina. Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.

Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.

Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.

Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete…

Morala: Toti suntem intr-o calatorie numita viata. Atunci cand auzi ca cineva are o problema si crezi ca nu te priveste, adu-ti aminte ca daca unul dintre noi este amenintat, noi toti suntem in pericol.

sursa – http://caietulcuarticole.blogspot.ro/2012/06/

Casa celor 1000 de oglinzi. Povestioară cu tâlc.

Casa celor 1000 de oglinzi

Cu mult timp in urma, intr-un satuc, se gasea un loc cunoscut drept “Casa celor 1000 de oglinzi”. Un catelus mititel, vesel din fire, afland de acest loc, s-a hotarat sa-l viziteze.

Cand a ajuns, sarea fericit pe scari si a intrat in casa. S-a uitat pe hol cu urechiusele ciulite si dand din coada.

Spre marea sa surpriza, s-a trezit privind la alti 1000 de catelusi fericiti, care dadeau din coada ca si el. A zambit, si a primit inapoi 1000 de zambete, la fel de calde si prietenoase. Cand a plecat, s-a gandit:

“Este un loc minunat. Ma voi intoarce sa-l vizitez!”.

In acelasi sat, alt caine, care nu era la fel de fericit ca primul, s-a hotarat si el sa viziteze casa. A urcat cu greu scarile, cu coada intre picioare, si capul lasat. Cand a vazut 1000 de caini neprietenosi uitandu-se la el, s-a speriat si s-a zbarlit pe spate, maraind. Cand ceilati 1000 de caini au inceput si ei sa maraie, a fugit speriat.

O data iesit afara, s-a gandit: “E un loc ingrozitor, nu ma mai intorc acolo niciodata”.

Morala: Toate chipurile sunt oglinzi.

Viata m-a invatat ca:

– lumea este amabila, daca eu sunt amabil;

– ca persoanele sunt triste, daca eu sunt trist;

– ca toti ma iubesc, daca si eu ii iubesc;

– ca toti sunt rai, daca eu ii urasc;

– ca exista fete zambitoare, daca eu le zambesc;

– ca exista fete amarate, daca eu sunt amarat;

– ca lumea este fericita, daca eu sunt fericit;

– ca lumea se supara, daca eu ma supar si ca exista persoane recunoscatoare, daca eu sunt recunoscator.

Viata este ca o oglinda: daca zambesc, oglinda imi intoarce zambetul. Atitudinea pe care o am in fata vietii este aceeasi pe care viata o va lua fata de mine.

Unicul motiv ca sa fii fericit este pentru ca tu hotarasti sa fii fericit. Dumnezeu este electricitatea, dar becurile suntem noi!

Bucura-te! „Ziua de azi este o zi speciala deci, traieste-o ca atare!”

sursa – http://www.agendainvatatorului.ro/clasa-i/dezvoltare-personala/casa-cu-o-mie-de-oglinzi–119

Definitiile vietii. Minunat!

1. Viata este ca o samanta. Nu creste decat daca este plantata si hranita.

2. Viata e ca un fluviu. Cu meandre si cascade, ai nevoie sa urmezi calea cea dreapta sau te vei pierde din drumul catre ocean.

3. Viata e ca o cutie cu bomboane de ciocolata. Nu stii niciodata ce vei gasi inauntru.

4. Viata e ca un covrig. E delicios cand e proaspat si cald, dar de multe ori e doar tare. Golul din mijloc este un mare mister, dar fara acesta n-ar mai fi un covrig.

5. Viata e ca si cand ai manca un grapefruit. Prima data e necesar sa decojesti coaja groasa, apoi e nevoie sa musti de cateva ori ca sa te obisnuiesti cu gustul si chiar cand incepeai sa iti placa, te stropeste in ochi.

6. Viata este ca gatitul. Totul depinde de ceea ce adaugi si cum le combini. Cateodata urmaresti o reteta, alteori esti creativ.

7. Viata este ca un puzzle, doar ca nu ai poza de final desenata pe cutie, si nu stii cum ar trebui sa arate. Cateodata, nici nu stii sigur daca ai toate bucatile necesare.

8. Viata e ca o camera cu usi deschise, care se inchid pe masura ce cresti mare.

9. Viata e ca un joc de poker. Dai carti si primesti carti. Jocul include priceperea si norocul. Pariezi, joci la cacealma, ridici miza. Inveti de la cei cu care joci. Cateodata castigi cu o “pereche”, alteori pierzi cu “full”. Dar orice s-ar intampla, e bine sa continui sa joci.

10. Viata e ca un roman. Tu esti autorul si fiecare zi este o noua pagina, cu personaje care apar si dispar.

11. Viata e ca un creion. Poti fi ascutit sau tocit, poti indrepta greseli si poti lasa o urma.

12. Viata e ca o mina. Ai nevoie sa sapi in adancuri ca sa scopi diamantele.

13. Viata este o comedie pentru cei care gandesc si o tragedie pentru cei care simt.

14. Viata e ca un roller coaster. Poti sa tipi de fiecare data cand sari peste un hop sau poti sa iti ridici mainile in aer si sa te bucuri de calatorie.

15. Viata e ca la circ. Practica cu dedicare la fiecare repetitie si vei performa fara greseala in ziua spectacolului.

16. Viata e dificila. Nimeni nu scapa cu viata.

17. Viata e ca o oglinda. Daca te incrunti la ea, se va incrunta la tine. Daca ii zambesti, iti va zambi inapoi.

18. Tragedia in viata nu este ca se termina prea repede, ci ca asteptam prea mult pana incepem sa traim.

19. Viata e ca o gradina. Daca nu te pazesti de buruieni, florile tale cele mai frumoase nu vor putea inflori.

20. Viata este ca o zi de vara. Luminoasa si jucausa dimineata. Calduroasa si intensa la pranz. Linistita si recunoscatoare seara.

21. Viata este ca un meniu de restaurant. Poti comanda orice, atata timp cand esti dispus sa platesti pretul afisat.

22. Viata este ca un dans. Nu te poti bucura daca stai pe margine si nu esti dispus sa te faci de ras pana inveti miscarile.

23. Viata e ca o foaie alba de hartie. O poti mototoli si arunca la gunoi. Poti desena o capodopera. Sau poti compune o poezie de dragoste. Sau poti face un avion. Tu esti creatorul.

24. Viata este ca o gura de aer proaspat. Poti inspira doar putin si superficial. Sau poti inspira cu fiecare celula a ta si te poti bucura ca esti viu.

 

 

Tu ce bagaj porţi în călătoria prin viaţă?

Tu ce bagaj porţi în călătoria prin viaţă?

Au fost odată ca niciodată trei oameni. Fiecare dintre ei purta câte doi saci, unul legat de gât în faţă, şi celălalt atârnat de spate. Atunci când primul om a fost întrebat ce căra în sacii săi, el a spus:

– În sacul din spate sunt toate lucrurile frumoase făcute de prietenii mei şi familia mea. În acest fel, ele îmi sunt ascunse vederii. În sacul din faţă se află toate lucrurile rele care mi s-au întâmplat; din când în când, îl deschid, scot lucrurile rele afară, mă uit şi mă gândesc la ele.

Pentru că se oprea atât de des asupra lucrurilor rele, acest om nu a reuşit să facă nici un progres important în viaţă.

Apoi, cel de-al doilea om a fost întrebat despre ce ducea în sacii săi. El a răspuns:

– În sacul din faţă sunt toate lucrurile bune pe care le-am făcut. Îmi place să le revăd, aşa că adeseori le scot afară pentru a le arăta oamenilor. În sacul din spate păstrez toate greşelile mele, pe care le car tot timpul cu mine. Desigur că sunt grele. Ele îmi încetinesc înaintarea dar, din nu ştiu ce motiv, nu le pot lăsa jos.

Al treilea om a explicat şi el ce avea în sacii săi.

– Sacul din faţă este nemaipomenit. Acolo îmi ţin gândurile pozitive despre oameni, toate binecuvântările de care m-am bucurat, toate lucrurile bune făcute de alţii pentru mine. Greutatea lor nu este nici o problemă. Acest sac este la fel precum pânzele unei corăbii. Nu încetează să mă împingă înainte.

Sacul din spatele meu este gol. Nu este nimic în el. Am tăiat la fundul său o gaură mare. În acest sac pun toate lucrurile rele la care gândesc despre mine sau aud despre alţii. În cele din urmă, ele îmi cad în sac, aşa că nu sunt nevoit să car nici un fel de greutate în plus.

Sursa – http://www.diane.ro/2016/01/bagajul-purtat-in-calatoria-prin-viata.html#more

Iertarea. Care sunt cele 3 persoane pe care trebuie să le iertati negresit.

Iertarea

Există în viaţa voastră trei oameni pe care trebuie să-i ier­taţi, pentru a vă elibera de sentimentele negative de vinovăţie, inferioritate, insuficienţă, faptul că nu sunteţi vrednici, de re­sentimente si mânie. Când veţi ierta si uita de aceste trei persoane, veţi avea un sentiment de eliberare si bucurie, iar viaţa va începe să se deschidă pentru voi, într-un mod minunat.

  1. Primele două persoane pe care trebuie să le iertaţi sunt părinţii voştri.

Indiferent dacă ei mai trăiesc sau nu, trebuie să vă hotărâţi, chiar astăzi, să-i iertaţi pentru fiecare lucru pe care l-au făcut şi care v-a rănit. Trebuie să-i iertaţi pentru fiecare ne­dreptate si pentru fiecare gest urât sau act de cruzime pe care aţi simţit că le-au făcut faţă de voi. Trebuie să vă ridicaţi deasu­pra tuturor suferinţelor din copilărie si să vă eliberaţi de ele, acceptând faptul că părinţii au făcut tot ce au putut ei mai bine cu ceea ce aveau.

Aproape toţi suntem încă supăraţi sau trişti pentru ceva ce unul dintre părinţii noştri, sau ambii, au făcut în copilăria noastră. Multe persoane în jur de 40-50 de ani au încă o stare de disconfort emoţional, pentru că nu şi-au iertat părinţii. O viaţă plină de resentimente este un preţ cumplit de plătit pen­tru ceva care, oricum, nu mai poate fi reparat. În multe cazuri, părinţii noştri nici nu conştientizează ce anume au făcut pentru ca noi să fim încă supăraţi. De obicei, nu-şi amintesc absolut nimic. Dacă le spunem de ce suntem încă supăraţi, ei vor fi adesea surprinşi, deoarece nici măcar nu-şi mai amintesc de evenimentul respectiv.

Numai atunci când vă iertaţi complet părinţii, deveniţi pe deplin şi în totalitate adulţi. Până atunci, în interiorul vostru sun­teţi încă un copil, încă depindeţi emoţional de ei. Numai atun­ci când eliberaţi experienţele nefericite, trăite în copilărie si adolescenţă, puteţi avea o relaţie matură cu părinţii voştri. Pentru majoritatea oamenilor, cei mai buni ani din viaţă alături de părinţi încep în ziua în care îi iartă şi lasă în urmă toate expe­rienţele negative acumulate în perioada cât au stat în casa lor.

2. A doua persoană pe care trebuie să o iertaţi poate fi ori­cine altcineva.

Trebuie să iertaţi necondiţionat fiecare persoană din viaţa voastră, care v-a rănit vreodată, într-un fel sau altul. Tre­buie să iertaţi – fără excepţie – fiecare lucru rău, fără sens, ne­gândit sau crud pe care cineva vi l-a spus sau l-a făcut. Refuzul de a ierta chiar şi o singură persoană poate fi, în sine, suficient pentru a submina, sau chiar distruge, fericirea voastră viitoare. Nu trebuie să vă placă acea persoană. Trebuie doar s-o ier­taţi.

Iertarea este un act perfect egoist: nu are nimic de-a face cu celălalt, are de-a face doar cu pacea voastră interioară, cu fe­ricirea voastră, cu propriul vostru succes şi propriul vostru viitor. Poate cel mai stupid lucru cu putinţă este să fiţi încă supăraţi şi plini de resentimente faţă de o persoană căreia nu-i pasă deloc de voi. După cum a zis cineva: „N-am purtat ranchiună nicio­dată; în timp ce tu porţi ranchiuna, duşmanii tăi dansează”.

Oricare ar fi situaţia, e sigur că v-aţi băgat singuri în ea. Indiferent dacă a fost o afacere, o investiţie, o slujbă sau o re­laţie, voi aţi ales şi aţi luat deciziile care au făcut-o posibilă încă de la început şi e mai mult ca sigur că n-ar fi putut avea loc fără participarea voastră activă. Aţi fi putut-o opri. Aţi fost responsa­bili. Aţi fost liberi să alegeţi şi, din nefericire, aţi ales în mod greşit. Acum, lăsaţi-o să plece.

Chiar dacă nu aţi avut nimic de făcut în privinţa ei, chiar dacă aţi fost o terţă persoană total nevinovată, sunteţi, totuşi, responsabili pentru modul în care reacţionaţi. Sunteţi responsa­bili pentru voi si sentimentele voastre. Sunteţi liberi să decideţi ce faceţi începând cu acest moment – iar cea mai bună tactică dintre toate este să iertaţi.

3. A treia persoană pe care trebuie să o iertaţi este voi înşivă.

Trebuie să vă iertaţi pentru fiecare lucru prostesc sau grav pe care l-aţi spus sau făcut vreodată. Amintiţi-vă că nu sunteţi perfecţi. Faceţi greşeli. Faceţi şi spuneţi o mulţime de lucruri prosteşti, în timpul în care creşteţi şi vă maturizaţi. Dacă ar fi să mai faceţi odată acele lucruri, le-aţi face altfel, însă remuşcările şi regretele pentru greşelile din trecut nu servesc la nimic. Ele sunt semnul unui caracter slab. Remuşcarea este deseori folosită ca o scuză pentru a nu merge înainte. Toţi oamenii înţelepţi au făcut greşeli stupide, prosteşti. Aşa au devenit ei înţelepţi şi maturi. Acum trebuie să vă iertaţi pentru tot.

Iertarea este cheia dezvoltării mentale şi spirituale. Când începeţi să o practicaţi, deveniţi o persoană iertătoare, dovediţi trăsăturile de caracter ale celor mai mari personalităţi care au fost vreodată pe Pământ. Astfel, vă alăturaţi îngerilor.

Actul iertării începe cu procesul îndepărtării tuturor rezi­durilor acumulate de vinovăţie, furie şi resentimente, care hră­nesc sentimentele negative din subconştient. Practicarea regu­lată a iertării de bunăvoie a tuturor, pentru absolut orice gre­şeală, vă face mai calmi, mai buni, mai plini de compasiune şi mai optimişti.

sursa – https://drumuricatretine.wordpress.com/2016/11/19/iertarea-nu-are-nimic-de-a-face-cu-celalalt-are-de-a-face-doar-cu-pacea-voastra-interioara/

Cum sa ai o zi bună sau 8 idei de zile altfel. Care ti se pare cel mai greu de urmat?

Cum sa ai o zi buna…

Nu o sa scriu despre credinta si practici religioase. Dar daca ai zile in care ti se pare ca stai pe loc, ce-ar fi sa incerci sa te cunosti mai bine si sa te pui totodata in pielea altora incercand sa intelegi ce simt si de ce reactioneaza intr-un anumit mod?

Ziua 1. Calmul
Propuneti ca tot ce faci azi sa fie prin prisma celui mai calm om de pe pamant. Nu ai voie sa raspunzi artagos, sa te certi, nu ai voie nici macar sa ridici tonul. Atentie…va fi ziua in care te va scoate din sarite multa lume.

Ziua 2. Acceptarea
Un fel de „Yes day”. Daca cineva iti cere ajutorul, daca primesti o invitatie pe care din avant esti tentat sa o anulezi, daca mama ta iti cere sa o ajuti sa pregateasca muraturile pentru iarna…pur si simplu spune DA, fara sa te gandesti ca un alt program mai interesant era in desfasurare. Bine, e clar ca daca te suna de la banca o sa sari peste „yes day” daR…merita incercata si asta.

Ziua 3. Falimentul
Ziua in care nu cheltui (aproape) nici un leu. Imagineaza-ti ca esti sarac lipit pamantului si NU AI. Pune-ti sandwichuri la serviciu, mergi cu troleul in loc sa dai banii pe benzina (sau pe jos sau cu bicicleta) nu ai voie sa cumperi mancare din oras (mananci ce ai acasa) haine, rimel sau apa minerala.
E acea zi in care probabil vei ramane fara credit pe telefon, iti va scadea glicemia brusc in plin centru sau ti se va termina gelul de dus si hartia igienica…

Ziua 4. Sinceritatea
Nu ai voie sa distorsionezi absolut deloc adevarul.
E ziua in care ti se vor pune cele mai stupide sau cele mai neplacute intrebari pe care in mod normal ai incerca sa le eviti. Ei bine, azi trebuie sa gasesti un raspuns.

Ziua 5. Meditatia (sau rugaciunea pentru crestini)
Alege 3 momente ale zilei in care sa fi singur si sa meditezi cate 20 de minute asupra unei teme care te relaxeaza. In cele 20 de minute trebuie sa respecte principiile meditatiei. Gasesti instructiuni pe net

Ziua 6. Vizitele
Probabil in orasul in care locuiesti sunt cateva obiective pe langa care treci frecvent dar sunt ani de zile de cand nu ai intrat inauntru sau nu te-ai oprit sa le contemplezi. Fosta scoala, o biserica de alt rit, primaria, o statuie despre care nu stii nimic, un muzeu, o clopotnita,o galerie? Astazi te familiarizezi cu lucruri despre care credeai ca stii suficient.
Va fi o zi aglomerata in care probabil ti se va parea ca ai chestii mult mai importante de facut decat sa „pierzi vremea” cu astfel de opriri.

Ziua 7. Surprizele
Fara sa fie ziua cuiva, alege 3 persoane carora sa le faci mici surprize (placute!). Nu trebuie sa fie bunuri materiale simple…poate fi un simplu telefon sau mesaj.

Ziua 8. Jocul
Daca ai copii, azi joaca-te constientizand ceea ce faci . Dedica-te total, bucura-te.
Daca nu ai copii gaseste o alta modalitate de a te juca – remi , fazan, nu te supara frate, monopoly sau „marocco” cu partenerul sau orice alt joc. Jocurile virtuale nu se pun.
Merita incercata aceasta cura in care isi supui Ego-ul si valorifici altruismul din tine.

Dar nu va fi usor. In fiecare ora din zi trebuie sa iti aduci aminte scopul pentru ca temperamentul tau va incerca probabil sa te faca sa renunti.

Dupa ce ati citit tot…care zi vi s-ar parea mai grea?
 

Despre a iubi si a trăi…Emotie si adevăr.

Despre a iubi si a trai…

Ceea ce nu am iubit, am pierdut

„Cred ca astazi e timpul sa-mi numar pierderile. Pentru ca am uitat sa iubesc multe lucruri.

Am uitat pentru mult timp sa iubesc locurile in care m-am nascut. N-am iubit zilele de sarbatoare cand in orasul meu nu era nimeni pe strada.

Nu am iubit castanele care mi-au cazut in cap pe bulevardul copilariei mele. Nu am iubit momentele in care credeam ca mama e suparata pe mine. N-am iubit faptul ca eram copil si cei din jur erau mari si puternici. (…) Nu i-am iubit pe colegii care ma tranteau in zapada.

N-am iubit durerea primei despartiri. N-am iubit momentul cand am plecat de-acasa printre straini. Nu mi-am iubit multi colegi de facultate pentru ca ii consideram increzuti. Nu am iubit momentele de dinainte de examen. (…) N-am iubit primul interviu pentru o slujba (…) Nu l-am iubit pe primul meu sef. Nu am iubit sedintele. (…) Nu am iubit serile de duminica si diminetile de luni.

Nu i-am iubit pe toti cei care au intrat in viata mea ca sa ma invete ceva. Si nu am iubit lectiile lor. Nu am iubit oamenii care au trecut pe langa mine pe strada. Nu am iubit frigul, iernile si zapezile. Apoi nu am iubit caldurile si transpiratiile verii.

Nu am iubit oamenii care se plangeau. Nu am iubit cersetorii. Nu am iubit victimele. Si apoi nu i-am iubit pe cei care faceau rau. Nu am iubit vorbitul la telefon. Nu am iubit uitatul la televizor. (…)

Nu am iubit amanarile si schimbarile de program. Nu am iubit neprevazutul. Nu am iubit schimbarea. Nu am iubit mutatul dintr-un loc in altul. (…) Nu am iubit nici vechiul. Nu am iubit instabilitatea. Nu am iubit nesiguranta. Nu am iubit aroganta. Nu am iubit sa intarzii. Nu am iubit nebuniile.

Pentru ca nu le-am iubit, am pierdut toata viata din acele momente…

Mereu in cautare de altceva, mereu asteptand ceva, mereu tinzand spre o versiune mai buna, a mea, a ta, a lor…nu am iubit si am pierdut.

Acum iubesc tot, pentru ca acum am decis sa traiesc. A fost nevoie de multa suferinta ca sa-mi dau seama ca viata inseamna sa iubesti TOT. Din cand in cand, mai uit. Insa cineva sau ceva intotdeauna are grija sa-mi reaminteasca.

Tu ce ai uitat sa iubesti?”

articol preluat de aici http://justme0791-love-is-life.blogspot.ro/2012/05/ceea-ce-nu-am-iubit-am-pierdut.html

 

Rugă pentru părinţi – A. Păunescu. O poezie frumoasă si plină de emotie

Rugă pentru părinţi

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Cheamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

Adrian Păunescu