Coliba în flăcări sau când Dumnezeu ne vorbeste…

Coliba în flăcări

Singurul supraviețuitor de pe o navă care se scufundase, a fost aruncat pe malul unei insule nelocuite. El s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să-l salveze și, în fiecare zi, scruta orizontul, în găsirea ajutorului, dar nimeni nu părea să vină spre acea insulă. Obosit, a reușit să-și încropească o colibă din lemnele aruncate de ocean pe malul insulei.

Dar, într-o zi, după ce a vânat ceva pentru mâncare, s-a întors la coliba sa. Spre surprinderea lui, coliba era în flăcări, fumul ridicându-se în rotocoale spre cer. Ce ar fi putut să i se întâmple mai rău decât să-i ardă și coliba? Pierduse totul. Tot ce avea era în acea colibă. Plin de mânie a strigat către Dumnezeu.

– Doamne, cum ai putut să-mi faci una ca asta?

Totuși, devreme, în dimineața zilei următoare a fost trezit de zgomotele unei nave ce se apropia de insulă. Venise să-l salveze.

– De unde ați știut că sunt aici? a întrebat omul curios.

– Am văzut semnalul luminos, au răspuns cei de pe navă.

Morala? Uneori Dumnezeu ne trimite ajutor sau răspunsuri la întrebări alfel decât ne asteptam noi. Dar asta nu înseamna ca nu o face…

Wayne Rice