FEMEIA, ca o FLOARE. Superb!

FEMEIA, ca o FLOARE.

Unele femei sunt ca florile revărsate pe câmp văratec. Vesele şi firave ca clopoţeii. Cu o faţă senină şi un zâmbet de cling, cling, cling.

Un câmp de clopoţei îţi încântă neapărat privirea şi cugetul. Unii îi culeg, alţii îi pictează, fac poze, le păstrează ca fon de ecran.

Alte femei sunt ca florile cultivate pentru ocazii speciale. Ca trandafirii, bunăoară. îi sădeşti cu grijă, îi uzi, îi miroși harnic, îi admiri. îi dăruieşti.

Mai există un soi de femei ca florile de care nimeni nu ştie. Nimeni nu a auzit. Nici unde înfloresc, nici când înfloresc, şi, mai ales, cum înfloresc. Ele, fie că cresc de capul lor în poiene virgine, se înalţă sau lăţesc, înfloresc sau nu când le atinge sorocul. Fără ca să bucure un ochi, un nas, o gură. Fie că … au noroc.

Pentru că e aşa de când lumea, dacă există flori rare, apoi se găsesc şi grădinari pe potrivă. Din cei care iubesc toate florile, dar mai cu seamă florile rar cunoscute, rar întâlnite, rar mirosite. Dacă se întâmplă să întâlnească o floare neidentificată, o aduce neapărat acasă. O îngrijeşte cu răbdare, de la rădăcină la frunzuliţă şi aşteaptă să înflorească … cu dragoste, cu nădejde, cu răbdare potolită.

Unii aşteaptă ani la rând.

Iar când vine clipa să înflorească floarea, poate că nu e nici veselă ca clopoţeii, nici catifelată ca trandafirul, nici măcar parfumată cum îi stă bine unei flori.

Neînsemnată şi banală pentru o lume toată, însă cea mai minunată floare pentru grădinar. Pentru că în mâinile lui a înflorit. Şi în sufletul lui.

SURSA – EA.MD