Interviu cu Dumnezeu.

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
– Dacă ai timp…i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit.
– Timpul meu este eternitatea…Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
– Faptul că:
– se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…iar apoi tânjesc să fie copii
– îşi pierd sănătatea pentru a face bani…iar apoi îţi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea,
– se gândesc cu teamă la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul, nici viitorul,
– trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp. Apoi am întrebat:
– Ca părinte, care ar fi căteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copii tăi?
– Să înveţe că:
– durează doar căteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece,
– un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin,
– există oameni care îi iubesc dar, pur şi simplu, încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele,
– doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi că pot să-l vadă în mod diferit,
– nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să ierte pe ei înşişi.
– Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
– Doar faptul că sunt aici, întotdeauna.