Minutul de aur. Poveste.

Minutul de aur

În sala de aşteptare a medicului se adunase o mulţime de oameni. Un domn mai în vârstă s-a apropiat de biroul asistentei de la recepţie.
– Doamnă, i-a spus el politicos, am o programare pentru ora 10:00, iar acum este aproape 11:00. Mă tem că nu mai pot aştepta. Sunteţi bună să îmi faceţi o nouă programare, pentru o altă zi?

O femeie din mulţime s-a aplecat către urechea vecinei sale şi i-a şoptit:
– Cred că are cel puţin optzeci de ani. Mă întreb ce treabă atât de urgentă ar putea avea de nu mai poate aştepta…
Bătrânul a auzit fără să vrea remarca doamnei, drept care s-a întors către ea, s-a înclinat cu respect şi i-a spus:

– Aveţi dreptate, doamnă. Am 85 de ani şi tocmai de aceea nu îmi permit să mai pierd nici măcar un singur minut din puţinul timp care mi-a mai rămas.
Pretuiti timpul caci din el este facuta viata!