O scrisoare de dragoste. Cine o semneaza?

Dragul meu!
Azi dimineata, cind te-ai trezit din somn, eram langa patul tau, in lumina minunatului rasarit de soare, care a inundat odaia ta. Am sperat in acel moment ca imi vei spune cum se cuvine „Buna dimineata”. Dar n-ai facut-o. M-am gandit ca poate era prea devreme si ca de aceea nu m-ai putut observa…

Am incercat sa-ti atrag atentia cand, grabit ai deschis usa si ai plecat. Ti-am sarutat fata cu boarea diminetii, am revarsat asupra ta mireasma dulce a florilor, ti-am murmurat o melodie de dragoste, prin gingasul ciripit al pasarelelor. Ai trecut pe langa mine grabind pasul fara sa ma iei in seama…

Mai tarziu, te-am privit duios, cind mergeai preocupat si discutai aprins cu cei cu care te intalneai.
Ah, cit as fi dorit sa schimbi si cu mine citeva cuvinte, dar ai trecut pe linga mine fara sa-mi dai nici o atentie…

Dupa-amiaza, fiindca era cald, ti-am trimis o ploaie invioratoare si ti-am stralucit in fiecare picatura de ploaie. Am strigat din ceruri, cu glas de tunet, doar, doar ma vei auzi cumva. Zadarnic… Apoi am pictat un curcubeu fermecator in mijlocul norilor si mi-am zis: „Cu siguranta ma va vedea”, dar n-ai facut-o, nu m-ai vazut…

Seara, la sfirsitul zilei, ti-am trimis un minunat apus de soare, gindind ca ma vei privi. Te-am cautat atit de mult cu privirea miilor de stele stralucitoare, nadajduind ca ma vei vedea, dar am ramas pierduta in nepasarea ta… In sfirsit, noaptea, la culcarea ta, am revarsat peste tine lumina lunii, ca sa-ti amintesc ca eu nu te pot uita. Am nadajduit ca macar acum ma vei observa, inainte de a adormi, dar ai tacut, nu m-ai privit. Si ai adormit…

A ta vesnica prietena, Fericirea