Povestea tâmplarului si a copacului necazurilor.

„Un tâmplar tocmai îsi încheia ziua de muncă.

Nu fusese o zi usoară: i s-a spart o roata de la masină, i s-a stricat fierăstrul electric, iar când să plece acasă, masina nu mai voia sa mai pornească.
Asă că a fost condus acasă de cel la care lucra. Tot drumul nu a scos nici un cuvânt, dar odată ajuns acasă, l-a invitat pe cel care-l condusese să intre să-i cunoască familia.
În drum spre usa de la intrare, s-a oprit pentru o clipă în fata unui copăcel, atingându-i crengile cu mâna.
Când a intrat în casă, întreaga sa dispozitie s-a schimbat ca prin minune. Chipul îi era numai zâmbet atunci când si-a îmbrătisat familia.
La plecare, oaspetele l-a întrebat pe tâmplar care era semnificatia gestului său de mai devreme din fata copăcelului.
Tâmplarul a răspuns:
-Acesta este copacul necazurilor mele. Stiu ca n-am cum să împiedic aparitia necazurilor la serviciu, dar de un lucru sunt sigur – ele nu au ce caută în casa mea alături de familia mea. Asa că de fiecare dată când mă întorc acasă, le agăt de crengile acestui copac. Ciudat este, mai spuse el zâmbind – că dimineata când vin să le iau, nu mai par la fel de multe ca în seara când le-am atârnat acolo…

Nu lăsati necazurile, grijile sau o zi proasta să îsi puna amprenta asupra linistii vietii de familie. Lasati tot ce e rau la usa si intrati in casa cu zambetul pe buze. Acasa este locul unde ne incarcam cu energie pozitiva si bucurie. Un sanctuar de iubire.

Puneti grijile in copacul necazurilor si pana maine nu le veti mai gasi acolo.

Fiti binecuvantati.