Scrisoarea unei soţii abuzate, către soţul ei. Cutremurător.

O poveste dramatica, prin care oricine poate trece. Citeste scrisoarea unei sotii abuzate si descopera o lectie de viata.

Dragul meu sot,

Incep aceasta scrisoare cu „dragul meu” in numele iubirii pe care ne-am purtat-o. Poate la tine dragostea a incetat cand mi-ai dat prima palma, dar eu chiar te-am iubit. Oamenii se intreaba mereu „cum poti sa tii la cineva care te loveste?”.

Adevarul este ca nici eu nu stiu de unde se naste acest sentiment si de ce nu dispare atunci cand omul de langa tine este toxic, dar adevarul este ca iubirea nu e ceva ce poti controla. Am incetat sa te iubesc brusc, atunci cand mi-am dat seama ca fiul nostru sufera din cauza ta. A fost in ziua in care mi-am strans lucrurile si am plecat de acasa.

Iti scriu aceasta scrisoare, pentru ca vreau sa avem relatia normala a doi oameni care au un trecut si, mai ales, un copil impreuna.

Poate nu iti amintesti cand m-ai lovit prima oara, insa eu stiu perfect cum a fost. Imi amintesc cu incetinitorul clipa in care te-ai ridicat de la masa, pentru ca era „mancarea rece” si ai intins palma spre mine. Durerea de obraz nu a fost nici pe departe ca cea sufleteasca. Sotul meu, dragostea vietii mele, un om pe care il idolatrizam… sa ma loveasca? Socul pe care l-am trait nu m-a lasat sa dorm nopti la randul.

Am crezut ca este un caz singular si ti-am cautat scuze: ca ai o perioada stresanta, ca erai obosit si bausesi cateva pahare.

Apoi ai gasit si alte pretexte sa ma lovesti: ca „nu am facut curat„, „am intarziat„, „am tipat la tine„. Orice faceam era gresit.

Incepusem sa ma indoiesc de mine. Ma gandeam in fiecare zi: „Cu ce voi mai gresi astazi?„ Mult timp, nu am realizat ca tu esti VINOVATUL, ci traiam cu impresia ca eu sunt cea care face lucrurile pe dos. Nu am crezut o clipa ca merit sa ma lovesti, dar eram convinsa ca doar eu TE POT OPRI.

Incercam sa fac totul perfect si, mai ales, incercam sa il protejez pe fiul nostru. El nu trebuia sa te vada nervos sau violent. Asa ca il lasam zile intregi la mama sau mai rugam o prietena sa il tina peste noapte.

Ajunsese sa-mi fie groaza de sotul meu.

Intre noi, lucrurile s-au inrautatit, iar eu nu stiam unde sa ma duc. Parintilor mei nu le puteam spune despre cum a devenit sotul meu, iar alor tai nu am vrut sa le spun ca fiul lor s-a schimbat enorm. Privirea ta blanda devenise plina de ura si aveai zile in care veneai cu intentia clara de a ma lovi. Incepuse sa iti placa sa ma bati, devenise o rutina.

Cand am amenintat ca plec, ai spus ca te schimbi. S-a intamplat de 3 ori sa imi promiti si de 3 ori m-ai lovit, din nou.

Intr-o dimineata, fiul nostru a intrebat de ce nu te-a mai vazut de o saptamana. Nu venisesi acasa cateva nopti la randul, iar eu recunosc… m-am bucurat ca lipsesti. Acela a fost momentul in care am decis sa plec, impreuna cu baiatul nostru.

Sotul meu, m-ai facut sa nu ma mai simt femeie, sa ma simt inferioara, sa cred ca eu sunt vinovata pentru ca tu te-ai schimbat. Nu era asa. As vrea sa te rog sa nu te porti asa cu nicio femeie, niciodata. Ca viitoarea ta iubita sau poate sotie sa nu sufere ca mine. Sa te cunoasca doar ca pe un barbat bland, sufletist, asa cum erai cand ne-am casatorit.

Dragul meu sot, eu te-am iertat. Nu pentru tine, ci pentru ca eu sa pot sta linistita.

Copilul nostru nu te-a vazut niciodata, din fericire, lovindu-ma. Asa ca te va considera toata viata drept cel mai bun tata, ceea ce sper sa si dovedesti.

Adio!

sursa – https://m.facebook.com/cmarioarei/posts/981852848532351