Sindromul cuibului gol: când copiii pleacă de acasă.

Sindromul cuibului gol: când copiii pleacă de-acasă.

Cand vine vremea sa plece de acasa…

Un sfert din părinți, majoritatea mame, suferă de sindromul cuibului gol. Este o formă de depresie asociată cu sentimentele de tristețe și abandon, care apare după ce copiii au crescut și au părăsit domiciliul familial, ca să se descurce singuri în viață.

Un nou capitol în viața ta
Golirea cuibului familial le deșteaptă părinților temeri mai vechi, legate de singurătate, de bătrânețe. Casa s-a golit, iar tu îți pui întrebări privind propria existență, contabilizezi reușitele, înfrângerile, te întrebi ce vei face în viitor. Când copiii pleacă de acasă, începe un nou capitol atât din viața lor, cât și din viața voastră, a părinților. În special mamele gestionează greu momentul, fiindcă au sentimentul că misiunea lor protectoare s-a încheiat. Cei mici erau centrul preocupărilor lor – și, dintr-o dată, obiectul tuturor grijilor și emoțiilor a dispărut.

Învață-i din timp să se descurce
Încă de când micuții tăi ajung la vârsta adolescenței, încearcă să te obișnuiești cu ideea că într-o zi se vor desprinde de tine și își vor lua zborul. Misiunea ta este tocmai aceea de a-i învăța cum să se descurce pe picioarele proprii. Prin urmare, nu-ți construi propria existență exclusiv în jurul copiilor. Încearcă să ai o viață afectivă, profesională bogată, desfășoară activități care îți plac și cărora te vei putea dedica deplin atunci când cei mici nu vor mai fi preocuparea ta de zi cu zi.

Mai multă libertate, mai mult timp
Plecarea copiilor nu este doar o pierdere. Există și aspecte pozitive, pe care vei învăța să le apreciezi. În primul rând voi, părinții, veți câștiga mai multă libertate și mai mult timp. Vă veți putea dedica mai mult activităților care vă fac plăcere, veți putea călători, vă veți bucura de momentele de intimitate. Chiar și din punct de vedere financiar, plecare copiilor poate fi un avantaj. Veți învăța să țeseți un nou tip de relație cu „micuții“ deveniți acum adulți independenți.

Lasă-l să se descurce singur
Multe mame încearcă să-și controleze odraslele de la distanță, exagerând cu telefoanele, cu vizitele inoportune sau cu reproșurile. Asta nu va face decât să răcească relațiile cu tinerii adulți. Unele mame continuă să gătească pentru odrasle și insistă să-i cheme zilnic la mesele familiale. Încearcă să reziști tentației de a fi invada cu orice chip viața copilului tău. Ia o distanță fizică și psihică de puiul tău, pentru a-l lăsa să-și construiască propriul său cuib.

Daca simtiti o pierdere sufleteasca din cauza sindromului cuibului gol, iata cateva exemple de lucruri pe care le puteti face:

Acceptati momentul.

Incetati sa comparati programul copilului cu propriile asteptari si experiente.

In schimb, concentrati-va pe ce puteti face ca sa-l ajutati sa reuseasca atunci cand va pleca de acasa.

Pastrati legatura.

Puteti continua sa aveti o relatie apropiata cu copiii chiar si cand locuiti separat.

Faceti un efort sa pastrati un contact regulat prin vizite, telefoane, emailuri, sms-uri sau convorbiri video.

Cautati sprijin.

Daca va e greu sa faceti fata unui cuib gol, bazati-va pe cei dragi si alte persoane apropiate pentru ajutor si sprijin.

Impartasiti-va sentimentele.

Daca va simtiti deprimat, apelati la doctorul dvs sau cineva specializat in sanatatea mintala.

Vedeti partea pozitiva a lucrurilor.

Va poate ajuta sa va adaptati la aceasta schimbare majora, daca va ganditi la energia si timpul pe care le veti avea in plus pentru a va dedica mariajului sau intereselor personale, dupa ce copilul va pleca de acasa.  

Cum puteti preveni sindromul cuibului gol?

Daca si ultimul copil e pe cale sa plece de acasa si va ingrijoreaza sindromul cuibului gol, planuiti dinainte momentul.

Cautati noi oportunitati in viata profesionala sau personala.

Ocupati-va timpul cu ceva sau acceptati noi provocari acasa sau la munca, pentru ca asta va poate alina sentimentul de pierdere sufleteasca pe care il poate provoca plecarea copilului de acasa.